Sonetul chinului

Parodie după „Sonetul vinului” de Ion Cănăvoiu

          În gânduri, tot mai des idei îmi vin,

Mă-ntreb din viața asta ce rămâne.

Cum toate ale mele-acu-s bătrâne,

Am devenit și eu tot mai hain.

Nevastă-mea doar știe să m-amâne,

M-am lins pe bot de orișice festin.

E seară. E târziu. Îmi torn un vin,

Ca să visez vreo douăzeci de zâne

Și să-mi imaginez cum mă devoră

Ca niște iele-ncinse într-o horă.

Mă-ncrâncenez și-s plin de-nverșunare

Dar când să zic și eu că-i aia mare,

Mă văd iar cu nevasta împreună,

Ca doi tâmpiți holbându-se la lună.

Florentina Loredana Dalian 

Slobozia, 30 iulie 2019

Sonetul vinului

de Ion Cănăvoiu

   Dau o tristețe pe-un pahar de vin,

Chiar mai sărac c-un veac de voi rămâne

Prin oasele de-acum tot mai bătrâne

Îmi bate-un vânt amarnic și hain.

Mai vin însingurări să mă amâne

Demult făgăduitului festin

E seară. E târziu. Și umbre vin

Și parcă vin izbăvitoare zâne.

Tăceri asurzitoare mă devoră

Într-o închisă peste apă horă

De iele—ademenind cu-nverșunare.

Și încă mai visez un colț de mare

Să înotăm în noapte împreună,

Ca doi delfini îndrăgostiți de lună.