Holiday-iubi

Ăsta e anul meu norocos. Citesc un anunț cu efect de plombe picate instantaneu: „Pentru modesta sumă de o mie de euro, doamnele și domnișoarele singure care doresc un instagram-iubi, îl pot avea, în carne și oase. Ce puteți face cu el: să vă pozați împreună în diverse locuri exotice la mare (marea e la alegerea pacientului), să le postați pe Facebook și Instagram, să vă dați mare și tare, să crape nu numai capra vecinei, ci și fierea în ea de oftică. Sună tentant? Dar asta nu e totul. Insta-iubi este și fotograf profesionist și, pentru un mizerabil supliment de 500 de euro, el vă poate surprinde (fotografic, desigur) în cele mai neașteptate poziții și dispoziții, astfel încât marile dive ale ecranului să pară niște spălătorese jenante pe lângă dumneavoastră. Vă imaginați, cred, culoarea verde-smarald cu irizații de ou de rață, a tenului urmăritoarelor dumneavoastră, când vă vor vedea fotografiile profesioniste pe splendidul fundal albastru al Mării Egee. Acestea se vor simți de parcă ar fi intrat pe jumătate în Marea Moartă. Nu ratați oferta noastră de vacanță, care presupune că pentru alți nenorociți de 350 de euro face-iubi să pună și un comentariu cu multe inimioare străpunse de săgeți roz, la una dintre fotografiile la alegere, iar dacă vă crapă obrazul de rușine să-i oferiți o sumă atât de mică pentru o așa de mare și emoționantă declarație de iubire, puteți să vă spălați rușinea cu încă 250 de euro, pentru care holiday-iubi va face și o declarație verbală (verbală-scrisă, că doar trebuie s-o vadă marțafoancele), printr-o frază aproximativ coerentă și multi-lingvă, în genul melodiilor la mare modă azi: Te iubesc și te ador, cara mia, mio-amor! Mă rog, n-au importanță cuvintele, nici ordinea, nici gramatica, important e să priceapă nasoalele alea de la birou cât sunteți dumneavoastră de fericită cu un asemenea macho-iubi care e al dumneavoastră și numai al dumneavoastră (asta în cazul în care a murit mă-sa), care vă adoră și vă iubește cu toți mușchii și toate inimioarele din dotare etc. Dacă ați priceput cum stă treaba, dacă nu vreți să fiți și anul acesta frustrata grupului, care doar ea n-are pe  nimeni, în timp ce toate trudele și-au găsit câte-un prost să  le țină trena și cu care să se afișeze de-a-mboulea pe rețelele de socializare, dacă nu vreți să vă apuce depresia, să vă arate lumea (cu) degetul, să vă „felicite” șeful cu tot felul de invective printre care ne...pricepută și alte ne...reguli, nu ezitați nicio clipă! Alegeți oferta noastră! Vacanța dumneavoastră nu va fi mai bună, dar ziua dușmancelor pe care le aveți va fi mai rea. Nu ratați ocazia de-a le servi un upercut virtual la ficat! Foto-iubi la minut vă așteaptă cu drag! ”

Era exact ce-mi trebuia. Mi-am aranjat fața cât am putut de mult, cu niscai botoxel, după care am intrat în depresie, că mama mi-a zis că semăn cu vițelul lui tanti Stela de peste drum, când caută țâța vacii, nerăbdător să sugă. Ca să ies din depresie, mi-am cumpărat sutien și chiloței cu push-up, sperând că astfel voi îndrepta atenția privitorilor spre alte zone (la fel de sensibile) ale corpului și că totodată voi da lovitura semănând cu Jenifer Lopez în „Pe aripile vântului”: (Lasă, măi, nu contează filmul, contează personajul!) În realitate, am reușit doar să aduc de departe cu bunică-sa după ce a născut cinci copii și începuseră să-i cam pice toate. În fine, am mai dres ce se putea drege, adică mi-am făcut manichiura și m-am coafat (stilul smuls și proaspăt bufnit de sobă) și m-am prezentat la agenția de închiriere a iubitului de vacanță pentru fotografii pe Facebook și Instagram (prescurtat AÎIVFFI). Acolo, am avut fericirea să mă întâmpine photo-iubi chiar la intrare. Se învârtea în jurul clădirii (de nerăbdare, am bănuit), tot numai mușchi și cu ceva ce am presupus a fi aparatul de făcut sefli-uri cu bățul aferent în mână. I-am întins-o pe-a mea și m-am prezentat politicos, încercând să fiu cât mai șarmantă, agitându-mi genele din dotare și alte dotări. Iubi avea o mână neagră, dar am crezut că i se trage de la bronz, ce să facă, săracul, riscurile meseriei, dacă munca ta presupune sacrificii, cum ar fi să stai toată ziua la mare și să te tragi în poză. I-am zis, plină de motivație:

-          Presupun că dumneavoastră sunteți Erick, eroul meu de vacanță  pe Facebook, care-o să-mi faceți multe poze și-o să-mi trimiteți mesaje cu multe inimioare străpunse de săgeți roz. Iar acesta din mâna dumneavoastră este aparatul de împlinit vise instagramate.

-          Nu, doamnă – zice ăla – eu sunt Elie, eroul lu’ nevastă-mea (altfel mă trece pe pufuleți), care tund iarba din curte. Iar ăsta din mâna mea e aparatul de făcut meseria cu el: îi zice motocositoare.

Mă rog, mojici găsești la tot pasul. În cele din urmă l-am cunoscut și pe Erick (nume de scenă), care avea mai puțini mușchi decât Elie, dar a zis că nu-i problemă, la poze o să și-i umfle cu un secret profesional, mâna mai puțin neagră (da’ bronu’-bronz!) și care mi-a pus devizul cu antecalculația în față, deodată cu oglinda, sfătuindu-mă să mă aranjez pentru poză. Și eu care mă consideram aranjată, că doar stătusem două ore jumate în coafor! Mă rog... I-am dat banii, ce să faci, afacerile serioase din țară și de pe variantă așa lucrează, cu banii înainte, apoi mă așteptam să ne avântăm împreună spre marea mult dorită (alesesem Turcia, că așa mi se păruse mie, mai exotic, marea Marmara). Și ne-am avântat, ce-i drept, dar nu dincolo de mări și țări, ci dincolo de o draperie, și-n loc de Marmara m-am ales c-o înmărmureală de zile mari când Erick-the lover m-a-nghesuit într-un studio cum erau cele fotografice de pe vremuri, m-a așezat în fața unui perete pe care erau zgâriate niște valuri – ai fi jurat că-i Marea Moartă! - și mi-a zis să stau nemișcată că el va trage trei cadre cu noi doi în postura de iubiți. Să mă uit la el sub nu-știu-care unghi, apoi să-mi plec capul pe umărul lui și să-l privesc pe sub gene, iar într-a treia să ne prefacem îmbrățișați, dar să nu care cumva să-l ating, că el are nu-ș’-de-care fobie și până s-apuc eu să mă bucur de noul iubit, mi-a pus trei fotografii în brațe, adică în telefon, la pachet cu înjurătura: „Vă mai așteptăm și altă dată”. Eu, tot înmărmurită, că nu-mi venea să cred că asta a fost toată vacanța mea de care ar fi urmat să se oftice jumătate din populația globului, i-am arătat bagajele făcute pentru o săptămână, întrebându-l: „Cu astea, acuma, ce fac?”, la care el mi-a răspuns nonșalant: „Nicio problemă, dacă nu mai aveți ce face cu ele, le găsim noi altă întrebuințare”, mi le-a și luat din mână până s-apuc eu să protestez și mi-a făcut vânt de la malul mării (mă rog, din fața peretului cu valuri desenate), zicând că trebuie să sosească următoarea fraieră (clientă, cum ar veni). N-a uitat să adauge la final: „Vă dorim vacanță plăcută în continuare!”.

Când am ieșit din clădire, Elie terminase iarba, acu’ îl termina iarba pe el, vreau să zic terminase de cosit, sta jos și trăgea din țigară. L-am întrebat dacă, în schimbul a 50 de euro, e de acord să se pozeze cu mine pe malul lacului Amara (măcar ăla era real și, cu puțină imaginație, putea fi asemănat cu o mare).

-          Cum să nu, domniță? – mi-a răspuns. De banii ăștia vă și cosesc grădina o dată.

Ce fericire! Aveam acum doi iubiți, prietenele mele vor crăpa de invidie, mă dusesem în două locuri exotice de toată frumusețea (la Mar-mara și A-mara), să moară nu doar capra de vecina, ci și puricii de iarbă și alte viețuitoare de pe lângă casa omului! Eu n-o să mai am purici de iarbă, că n-o să mai am iarbă, c-o să mi-o cosească Elie, bonus la poza de pe malul lacului. Doamne, ce vacanță de vis am avut! (Nu trebuie să uit să adaug finalul ăsta pe Facebook!).

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 31 ianuarie 2019

 (Text premiat la Bistrița la festivalul-concurs de literatură umoristică „Mărul de aur”, 01 iunie 2019, tema „tare la mare”)