Cu schiurile prin Maltezi

Jurnal de risipită (51)

Azi, prima întâlnire pe 2017 la stâna din Maltezi, trei poeți: Gheorghe Dobre, Costel Bunoaica și Nicolae Teoharie, un pictor - Vasile Aionesei, o șoferiță, io - și cu Florin Ciocea zece, care-i și întrece. Mă rog, cu potăile, furăm mai mulți.

          Căldură ioc, Teoharie mai repede un lemn pe foc. Până la urmă, am decis să ieșim afară, să ne încălzim. Și ce ne-am încălzit! Am transpirat numai încercând să convingem legăturile alea improvizate (la Florin, totul e improvizat, inclusiv instalația electrică!) să ne țină tălpile pe schiuri. În cele din urmă, tot Florin ne-a dumirit cum trebuie folosite: fără legături! Ții piciorul drept, mișcarea doar în față, nu lateral, nu ridici vârful, numai călcâiul. Aham! Dacă l-ar fi auzit fostul meu monitor de schi ar fi leșinat. Până la urmă, ne-am descurcat, cum, necum, am testat de câteva ori și adâncimea zăpezii, am fost de răsul câinilor, dar a fost frumos! Ne-am distrat pe bune! Pe lângă porția de râs și cea de căzături, am aflat cum se schiază fără clăpari și fără legături. Nu încercați asta acasă! N-o încercați nicăieri! Numai la stâna din Maltezi reușește figura, acolo se întâmplă fenomene paranormale. Data viitoare, ne-am propus să învățăm cum se schiază fără schiuri.

          Până atunci, ne-am întors la poezie, că măcar de la asta nu facem febră musculară. :)

Slobozia, 22 ianuarie 2017