Viscolește, iubite,
de parcă ar smulge iubirile cu inimi cu
tot
deodată cu visele spulberate prin
vâltoarea zăpezii;
se-aude numai vuietul infernal
care înconjoară ostrovu-acesta,
valurile se sparg cu zgomot la țărm,
dorul se sparge și el în bucăți,
rătăcind prin lume, orfan.
Departe ești,
la o azvârlitură de infinit...
Slobozia,
06 ianuarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu