Ierburi de leac

In memoriam: Ioan Gyuri Pascu

Cu gust amar și cenușii erau uneori anii tinereților noastre,

dar cât de ușor își aflau alteori bucuria!

tu, vrăjitorule, știai să faci râsul să-nflorească!

Ierburi de leac presărai peste răni,

în Costineștiul studenției noastre,

pe care apoi l-am părăsit,

iar acum își trăiește ruina –

poate și asta te-a durut.

Îți repetam vorbele ca pe axiome,

ne însoțeau în nopțile luminate numai de lună,

în liniștea spartă de râsul nostru tânăr.

Apoi am crescut

și nu știu cum s-a-ntâmplat

de-am dat din râs în plâns...                         

Slobozia, 27 septembrie 2016