Blândă chemare spre necunoscut
palidă lumina din fereastră,
într-o noapte de toamnă
înveșmântată în vară;
cărarea nu urcă, nu coboară.
Sub pași îți foșnesc frunze căzute,
ai vrea să le ocolești, să nu le calci,
le-o fi durând și pe ele
desprinderea, depărtarea, ultimul zbor al
cocorilor
sau numai preanegrul norilor.
Străbați drumul știut de parcă-i prima dată
în noaptea fără lună, fără Ursa Mare,
lași o dâră din parfumul amintirii
și tot ce rămâne în noaptea albastră
e doar această smerită lumină din fereastră.
Slobozia, 10 septembrie 2016
Foto: Cristian Shuca & Cristina Urse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu