Priveam prin
fereastra dintre mine și viață,
dincolo de
geamul ei se petrecea o poveste
în care erai și
tu
atât de tandru,
atât de aproape...
decorul era ca
într-un vis frumos
care poate ar fi
continuat la nesfârșit
ori până la happy-end,
dacă n-aș fi
făcut imprudența de-a o deschide,
imaginându-mi că
te pot atinge;
dar vraja s-a
destrămat odată cu aerul rece al dimineții.
Părea că lumea
își schimbase culoarea,
Pământul -
sensul de rotație,
dar nu! soarele
se afla la locul lui;
doar patetica
asta de inimă rătăcește, de-atunci,
pe la ferestre
interzise.
Slobozia, 15 februarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu