Între răsărit și apus

În lumea aceea mică,

oamenii își duceau existența târâș,

încropeau de azi pe mâine

o zeamă lungă, o mămăligă

o țuică întru uitare;

în lumea aceea mică

se vorbea despre oameni mici,

despre lucruri mărunte;

numai părintele mai zicea lucruri înalte,

dar cine să-l înțeleagă?

viața se rostuia între răsărit și apus

într-o alergătură zilnică după

pâinea cea de toate zilele.

în lumea aceea mică,

un copil a deschis o carte

și, prin ea, poarta spre lumea cea mare

în care a întâlnit oameni mari,

cu nimic mai deosebiți,

alergând și ei, între răsărit și apus,

după aceeași pâine, doar ceva mai albă,

plus alte lucruri la fel de

trecătoare

Slobozia, 06 februarie  2016