Munteni-Buzău, 08 noiembrie 2015
Jurnal de risipită
Duminică, 08 noiembrie 2015, de sărbătoarea Sfinților
Arhangheli Mihail și Gavriil, biserica parohiei Munteni-Buzău I și-a sărbătorit
hramul. Slujba a fost oficiată de cei trei preoți din Munteni și de alții din
satele învecinate.
Am participat, la invitația părintelui paroh Gheorghe
Ardeleanu. E biserica mea de suflet, pe care o știu încă de copil, unde mergeam
„să trecem pe sub Domnul”, fentând „autoritățile” comuniste care făceau de
strajă și care, de multe ori, se lăsau fentate de bună-voie. În aceeași
biserică a fost botezat fiul meu, slujba fiind săvârșită de către vrednicii de
pomenire preoți George și Ionică. Merg rar, pe la vreun parastas, ori mai nou,
la hram (am fost și anul trecut, ziua de 8 noiembrie picând convenabil,
sâmbătă, iar anul acesta duminică, zile în care îmi permit să plec de-acasă). A,
și în ultimii doi ani - 2013 și 2014 - în postul Nașterii Domnului, am fost
împreună cu membrii Coralei „Sfântul Mina”, pe post de prezentator la
spectacolul de Crăciun oferit de Corală, la inițiativa părintelui Gică, cu
sprijinul primarului Florin Stan. Deși ajung „din an în Paște”, mă duc cu
plăcere; biserica e frumoasă și îngrijită, slujbele frumoase, ca orice slujbe
ortodoxe, oamenii atenți și cumsecade. Doar câteva babe cam gălăgioase, de te
întrebi dacă nu cumva confundă sfânta biserică cu stadionul. Dacă tot am zis de
stadion, poate n-ar fi rău ca preoții sau măcar dascălii să fie dotați cu
fluiere, cu care să mai restabilească ordinea din când în când. Dar exceptând
câteva babe surde (să zicem că asta ar fi scuza că vorbesc tare), lumea știe de
ce a venit, se roagă, cântă împreună cu cei de la strană, se închină, sărută
icoanele. Biserica plină, destui tineri și chiar copii. De nota 10 sunt copiii
care ajută preoții la slujire. Andrei îmi aduce din Altar un scaun. „Vi l-a
trimis tata.” „Spune-i părintelui că nu sunt Regina Angliei. Mulțumesc, dar nu
stau jos!” Eu că să-l ia, el că să mi-l lase (până la urmă, bietul copil avea
dreptate: destul că-l cărase până la mine, eu acum îl puneam să-l ducă înapoi),
în final, a găsit argumentul convingător: „Luați-l, că noi n-avem ce face cu
el!” Buun:). Atunci poate le trebuie gâștelor
din spate. Li-l dau și dispare instantaneu. Un domn de lângă mine, la momentul
îngenuncherii, îmi oferă vesta lui împăturită pe post de perniță, să-mi plec
genunchii. Mai știi, poate că totuși sunt Regina Angliei și n-am aflat.
Mulțumesc de atenție și... de data asta nu mai refuz. Remarc și prezența unor fii ai satului plecați
prin lume și mă bucur că această sărbătoare i-a adunat în Sfânta Biserică:
domnul sing. Drăgan, combatant de frunte în industria chimică (aia câtă e și
câtă a mai rămas, după acțiunea „fierul vechi”), Gabi Dascălu (Stănilă), o mai
veche prietenă, Cristina Badea, nășica lui Florinel, Lili și Marian Pavel.
După terminarea Sfintei Liturghii, urmată de Acatistul
Sfinților Arhangheli, părintele Gică ne invită la masa care s-a servit în
Căminul Cultural. O masă pe cinste, pregătită de săteni, care au pus mână de la
mână și nu au precupețit niciun efort pentru ca totul să fie de o calitate
impecabilă. Cinste lor și părintelui Gică și doamnei preotese Mihaela care, în
loc să se așeze în capul mesei, cum ar fi fost normal, se strecurau cu tăvile
prin mulțime ca niște ospătari de mare clasă. Schimb câteva vorbe cu ei, cu mama,
cu doamna învățătoare (care nu uită să-mi amintească de fiecare dată ce mai
generație de aur am fost noi, apoi se gândește că poate-i subiectivă, că așa te
legi mai mult de prima generație de elevi), cu Florin și Carmen Stan, mai salut
câteva cunoștințe, apoi mă întorc „la vatră”. Nu înainte de a cânta cu toții
„Mulți ani trăiască!” Nițel mai la vale, pe stadion, e bâlciul. De unde se-aud
niște manele beton. Hai, bre, dați-o-n colo! Chiar și de ziua Sfinților Arhangheli?
Nu spun c-ar fi trebuit să cânte Psalmi, ori Requiem-ul de Mozart, că doar e
bâlci. Dar niscaiva muzică mai omenoasă, fie și de petrecere, s-ar fi putut
găsi în locul urlăturilor ălora. Zic și eu...
Fie ca Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil să ne
ocrotească și La mulți ani celor care le poartă numele!
Slobozia,
08 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu