De ce nu-mi pleci?

Odă Partidului Comunist Român

(Parodie după poezia „De ce nu-mi vii”, de Mihai Eminescu)

 

Instigată şi bătută cu consecvenţă la cap (nu în cap!) de redactorul-şef al revistei "Helis", am scris o ditamai odă PCR-ului.  Sper ca Eminescu să nu se supere că am ales poezia lui. Am încercat să parodiez poeziile patriotice din vremea aceea, dar ele însele sunt nişte parodii, pe lângă care, orice parodie aş fi scris eu, ar fi pălit.

De ce nu-mi pleci?

Vezi, oamenii pe rând se duc,

Ai să rămâi tu, singur cuc;

Pe unii i-ai băgat la beci –

De ce nu-mi pleci, de ce nu-mi pleci?

Mi se arată, uite,-n zaţ,

Iar eu privesc cu mult nesaţ,

C-ai să te duci în bălării

Şi n-ai să vii, n-ai să mai vii!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci,

Informatori lucrau pe brânci,

Ne ridicai de subsuori,

De-atâtea ori, de-atâtea ori?

Miliţienii, cu temei,

Pocneau de izvorau scântei.

Oricâte rele-s jos şi sus,

Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu întuneci mai mereu,

Mai aprig decât orice zmeu,

Viaţa sufletelor noastre,

Partid ce stai cu sula-n coaste!

Târzie-i vremea noastră-acum,

Sunt unii ce-au rămas pe drum;

Duce-te-ai, dară, pe pustii!

Şi să nu-mi vii, să nu-mi mai vii!

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 19 ianuarie 2015

De ce nu-mi vii?

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

Mihai Eminescu