Trădările

Trădările sunt ca lupii

care-ţi ies înainte pe o cărare

prea însorită, prea înflorită

pe care mergi liniştit, fără griji

abia atingând pământul,

visând că zbori.

Deodată ţi se iţesc de nicăieri

colţii fiarei, hidoşi;

Te strângi în tine, îţi cauţi rezerva de viaţă

te întorci din drum

şi nu mai vrei niciodată

să revii pe cărarea de vis.

Ori poate visul a fost prea larg

pentru tine, ca o cămaşă a unui adult

pe trupul unui copil.

Cămaşa zace acum sfâşiată de colţii fiarei.

Din bucăţi nu vei mai face niciodată întregul

şi nu, pe cărarea aceea nu vei mai merge

Niciodată...

Slobozia, 21 iulie 2014

Pictură de Andrew Atroshenko