Florentina Loredana Dalian

luni, 3 iunie 2013

Elegie degeaba


Parodie după poezia „Frunzele (Elegie de toamnă)” de Radu Stanca


Nu mă-ntreba iubito,-n noaptea asta,
De unde vin, nici câte sticle am
Dat gata, pân-am nimerit fereastra
De mi-am vărsat şi sângele pe geam.

Fă paşi, scuteşte-mă de-a tale toane!
Să nu te-aud scoţând nici un cuvânt!
Dacă mai vrei să papi la milioane
Şi nu vrei să rămâi ca frunza-n vânt.

Învăluie-mă în minciuni de-amor,
Hai, deapănă-ţi al tău nesincer ghem!
Şi dă-te mai încolo, că mă dor
Vreo două coaste, nu m-auzi cum gem?

Fereşte-mă, Tu, Doamne, de nevasta
Ca o urgie ce mă bântuie!
Şi-ajută-mi să nu-i văd în noaptea asta
- Să nu mă înspăimânt – mustăţile!

Florentina Loredana Dalian
Martie, 2013


Poezia parodiată

Radu Stanca – „Elegie de toamnă” 

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Aşează-mi-te-alăturea c-un ghem,
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem...

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu