Elegie degeaba

Parodie după poezia „Frunzele (Elegie de toamnă)” de Radu Stanca

Nu mă-ntreba iubito,-n noaptea asta,

De unde vin, nici câte sticle am

Dat gata, pân-am nimerit fereastra

De mi-am vărsat şi sângele pe geam.

Fă paşi, scuteşte-mă de-a tale toane!

Să nu te-aud scoţând nici un cuvânt!

Dacă mai vrei să papi la milioane

Şi nu vrei să rămâi ca frunza-n vânt.

Învăluie-mă în minciuni de-amor,

Hai, deapănă-ţi al tău nesincer ghem!

Şi dă-te mai încolo, că mă dor

Vreo două coaste, nu m-auzi cum gem?

Fereşte-mă, Tu, Doamne, de nevasta

Ca o urgie ce mă bântuie!

Şi-ajută-mi să nu-i văd în noaptea asta

- Să nu mă înspăimânt – mustăţile!

Florentina Loredana Dalian

Martie, 2013

Poezia parodiată

Radu Stanca – „Elegie de toamnă” 

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,

Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.

Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,

Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul şi preumblă-te prin casă

Fără să spui nimic, niciun cuvânt...

Vreau să mă simt la tine ca acasă,

Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare

Aşează-mi-te-alăturea c-un ghem,

Şi deapănă mereu, fără-ncetare,

Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem...

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta

Urgie-a toamnei care bântuie...

Şi nu mă întreba în noaptea asta

De ce mă înspăimântă frunzele.