Dimineaţă de mai

Uneori, ai da toată măreţia lumii

pe o dimineaţă de mai cu mult soare,

cu miros de “Mâna Maicii Domnului”,

cu umbra unei salcii aşternută cuminte

peste tristeţea unui prea-târziu

şi cântecul unei mierle (poate imaginară)

învăluind toate nerostirile,

acelea cu miros de trandafiri,

de trandafiri înfloriţi niciodată prea devreme.

Ştii, dacă ai încerca să aduni

toate aceste senzaţii ca pe nişte petale,

să le strângi în palme, să le săruţi, să le miroşi,

să le sădeşti aproape de inimă

pentru totdeauna,

ele nu s-ar lăsa adunate, strânse, sărutate.

Cele mai frumoase trăiri se împrăştie ca puful păpădiilor,

ca roua dimineţii,

a unei dimineţi de mai

în care se cântă oda bucuriei.

Cum ar fi ca fericirea unei duminici de mai

să se lase turnată în flacoane

din care să-ţi mai injectezi când şi când

doza de iubire?

Slobozia, 31 mai 2013