NU

Nu, moartea n-are nimic grandios;

măreţia omului ţine până acolo unde,

până atunci când

nişte inşi trântesc capacul peste tine

înainte de vreme

fiindcă-ai început să duhneşti,

apoi te lasă-n jos la doi metri,

deşeartă peste tine vreo cinci căruţe de pământ,

cât să fie siguri că nu mai ieşi.

Nu, moartea – vorba cuiva – „nu vine să-ţi facă o cafea”,

nici să te invite la o ţigară,

la un vals, ceva...

nemernica vine să-ţi aducă oglinda,

să-ţi arate – va să zică cine eşti,

cine-ai fost ori

cât de departe de cel care te-ai crezut a fi.

Nu, moartea n-are nimic grandios,

gândeam, privind la singurul lucru măreţ din preajmă –

dricul somptuos din 1946

tras de caii negri ca o noapte fără lună,

care suflau greu

urcând la pas dealul spre cimitir...

Slobozia, 24 mai 2013

Sursa fotografiei: http://www.flickriver.com/photos/razvanradu/3312012546/