Festival concurs
de tradiţie culinară ialomiţeană, ediţia a II-a, 13, 14 octombrie 2012
Aşa
cum reiese şi din Zapisul semnat de domniile lor, Silvian Ciupercă şi Florin
Vlad (Preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, respectiv Directorul
Muzeului Judeţean), în anul Domnului
2012, cele două instituţii au continuat iniţiativa de anul trecut, pe locul
vechii aşezări dispărute – Oraşul de Floci – organizând cea de a doua ediţie a
festivalului de tradiţie culinară ialomiţeană „La Casa Tudorii”. Încă din 2011,
am aplaudat ideea şi reuşita festivalului, iar anul acesta m-am bucurat să
constat că nu a fost abandonată, dimpotrivă, parcă amploarea evenimentului a
fost şi mai mare.
Faptul
că acolo s-au adunat nişte specialişti în arta culinară, că atmosfera a fost
exemplar întreţinută de un spectacol folcloric, sunt lucruri mai puţin
importante. Ceea ce mi se pare extraordinar şi demn de toată aprecierea este,
de fapt, spiritul acestei acţiuni, bucuria cu care oamenii s-au adunat, cu mic,
cu mare, pe un câmp, pentru a menţine
vie tradiţia culinară şi folclorică a locului. Diversitatea vârstelor e, de
asemenea, un fapt îmbucurător (de la copii de 4 ani, la adulţi de 80), un semn
al continuităţii noastre, nu doar la nivel individual, dar şi ca popor care îşi
iubeşte şi menţine tradiţiile (chiar dacă, uneori, pare că abia şi le
redescoperă). Doresc să felicit pe toţi truditorii la acest festival, de la
organizatori, la concurenţi, pe ceilalţi participanţi, fie şi gură-cască (din
această categorie am făcut şi eu parte), întrucât acolo, în situl arheologic de
la Oraşul de Floci s-au petrecut lucruri frumoase, care mişcă sufletul. De
remarcat marea diversitate de vârste şi chiar de... etnii.
Standurile
ingenios aranjate te îmbiau să le zăboveşti în preajmă. Am reţinut copiii de la
Ograda, Ţăndărei, Slobozia (Colegiul „Mihai Viteazul”, împreună cu directorul Vitalie
Buzu, prezent între elevi, precum cloşca şi puii) şi am rămas mută de
admiraţie în faţa celui de la Munteni Buzău. Nu sunt subiectivă (deşi aş avea
motive, recunosc, acolo mi-am petrecut nişte ani din viaţă, acolo m-am format
ca om şi sigur că tresare ceva în tine ori de câte ori îţi intersectezi
cărările cu satul copilăriei), însă aranjarea a fost chiar de nota zece, admirată
şi aplaudată de multă lume. Am apreciat, de asemenea, prezenţa şi implicarea
câtorva dintre personalităţile satului: Primarul Florin Stan, Preotul Gheorghe
Ardeleanu (ambii împreună cu familiile), Bibliotecara Mariana
Badea. Aşa este frumos, conducătorii administrativi şi spirituali,
coordonatorii culturali să fie pe cât posibil de mult împreună cu cei de a
căror soartă sunt răspunzători, într-un fel sau altul.
Cât
despre preparate... juriul a avut căderea să decidă. Eu, copleşită de
frumuseţea din jur şi de spectacolul folcloric, am gustat numai din fasolea
preparată de echipa Jandarmeriei (ale cărei calităţi le testasem încă de anul
trecut; calităţile fasolei, nu echipei).
Spectacolul
folcloric de înaltă ţinută a fost pregătit sub oblăduirea doamnei Elena
Gârbacea care a stat tot timpul lângă scenă şi a monitorizat atent cele
petrecute.
A şi plouat, dar nimeni n-a dat importanţă ploii, artiştii şi-au
continuat spectacolul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar spectatorii, cu
nimic mai prejos, s-au prins şi ei de pe margine în hore, sârbe şi alte
ţopăieli. Aici vreau să aduc un plus de apreciere tinerilor şi foarte tinerilor
care au dansat minunat. Când îi văd, îmi creşte inima. Domnul Gheorghe
Dobre mi-a spus că lui îi piere pesimismul când vede aceşti minunaţi
copii care ne duc tradiţiile mai departe. Să avem grijă de ei, să-i iubim şi să
le-o arătăm, mai ales! Ei sunt bunul nostru cel mai de preţ!
Dintre
cei care au evoluat pe scena improvizată, amintim: Ansamblul folcloric „Doina
Bărăganului”, interpreţii Gheorghe Mocanu, Nicolae
Rotaru, Ioana Marin, Ansamblul Liceului „Areta Theodorescu” din
Griviţa, Ansamblul din Făcăieni, Grupul şcolii gimnaziale din Feteşti,
instructor doamna Florentina Gheorghe (au prezentat un program special cu
tradiţii ale rromilor), Grupul „Muntencuţele” (solistă Anişoara Dumitru) din
Munteni-Buzău, Ansamblul bărbătesc din Luciu, Armenii din Slobozia şi un grup
de elevi împreună cu profesorul lor – „Nuferii Dunării” din Giurgiu, care au
interpretat superb câteva melodii la mandolină. Toţi au avut prestaţii
excelente, pentru care îi felicităm şi le mulţumim. Să-mi fie iertat dacă am
uitat pe cineva. Ca o scriitoare care se respectă, niciodată n-am şi foaie şi
instrument de scris la mine. Astfel, am notat pe un bileţel cu o listă de
cumpărături pe care mi l-a dat mama din geanta ei, scriind pe spatele cui se
nimerea. Pe lângă faptul că n-am putut descifra toate hieroglifele, mi-a mai
şters şi ploaia vreo două nume.
Evenimentul
s-a bucurat de prezenţa înaltelor oficialităţi ce reprezintă judeţul Ialomiţa:
Senator Mihăiţă Găină, Deputat Cristina Pocora, Deputat Marian
Neacşu, Preşedinte CJ Silvian Ciupercă, Director CJ Ilie
Cioacă, Primarul din Giurgiu.
Dintre
helisieni, au onorat cu prezenţa
Oraşul de Floci scriitorii: Gheorghe Dobre, Florin Ciocea (pe care
noi îl aşteptam cu bulzul, dar el a venit cu... neamurile), Ilie
Comăniţa (alias I. Cioacă, domnia sa intră şi la oficialităţi şi la
scriitori), Şerban Codrin şi pictorii Valeriu Stoica şi Vasile
Aionesei.
Să
nu uităm că, în această perioadă, încă se desfăşoară la Slobozia Salonul Anual
de Carte, organizat de Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu”. Pe 1
octombrie, conform tradiţiei, s-a sărbătorit Ziua scriitorului ialomiţean. Un
alt prilej de a mai afla cine, ce a mai scris, de a se întâlni scriitorii între
ei şi cu cititorii.
Dorim
oraşului şi judeţului nostru cât mai multe şi diversificate evenimente
culturale, cu nădejdea că vom reuşi, astfel, să contracarăm efectul de cratiţă
şi de televizor. Nu ştiţi despre ce vorbesc? Acum, când termin articolul, m-am
întors de la un spectacol extraordinar, intitulat inspirat „Dor de România”, un
adevărat regal susţinut de Corala „Armonia” a Arhiepiscopiei Constanţei,
medaliată cu aur în Statele Unite ale Americii, baritonul Cătălin Ţoropoc, soprana Laura
Dumitru şi pianista Natalia Gribinic (artişti ai
Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa). La un
concert de-o astfel de ţinută, mă aşteptam ca locurile Casei Municipale de
Cultură să fie insuficiente. Din păcate, sala a fost jumătate goală. Sau plină,
depinde care parte vrei să o priveşti. Chiar dacă m-am întristat, am decis ca,
până la urmă, să privesc jumătatea plină. Cineva remarca la un moment dat lângă
mine: „Cam multe şi puternice aplauze pentru o sală atât de goală”. Aşa şi era.
Puţini, dar buni. Şi totuşi, parcă ar fi mai bine mulţi dar buni. Mai ieşiţi
fraţilor din Kauffland, din pieţe, de pe stadioane, de la cratiţa cu fasole şi,
mai ales, din faţa aparatului de redus venituri şi creiere (da, televizorul!),
căci viaţa mai are şi alte frumuseţi demne de văzut, de simţit, de trăit!
Slobozia, 16, 18 octombrie 2012
Aşa
cum reiese şi din Zapisul semnat de domniile lor, Silvian Ciupercă şi Florin
Vlad (Preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, respectiv Directorul
Muzeului Judeţean), în anul Domnului
2012, cele două instituţii au continuat iniţiativa de anul trecut, pe locul
vechii aşezări dispărute – Oraşul de Floci – organizând cea de a doua ediţie a
festivalului de tradiţie culinară ialomiţeană „La Casa Tudorii”. Încă din 2011,
am aplaudat ideea şi reuşita festivalului, iar anul acesta m-am bucurat să
constat că nu a fost abandonată, dimpotrivă, parcă amploarea evenimentului a
fost şi mai mare.
Faptul
că acolo s-au adunat nişte specialişti în arta culinară, că atmosfera a fost
exemplar întreţinută de un spectacol folcloric, sunt lucruri mai puţin
importante. Ceea ce mi se pare extraordinar şi demn de toată aprecierea este,
de fapt, spiritul acestei acţiuni, bucuria cu care oamenii s-au adunat, cu mic,
cu mare, pe un câmp, pentru a menţine
vie tradiţia culinară şi folclorică a locului. Diversitatea vârstelor e, de
asemenea, un fapt îmbucurător (de la copii de 4 ani, la adulţi de 80), un semn
al continuităţii noastre, nu doar la nivel individual, dar şi ca popor care îşi
iubeşte şi menţine tradiţiile (chiar dacă, uneori, pare că abia şi le
redescoperă). Doresc să felicit pe toţi truditorii la acest festival, de la
organizatori, la concurenţi, pe ceilalţi participanţi, fie şi gură-cască (din
această categorie am făcut şi eu parte), întrucât acolo, în situl arheologic de
la Oraşul de Floci s-au petrecut lucruri frumoase, care mişcă sufletul. De
remarcat marea diversitate de vârste şi chiar de... etnii.
Standurile
ingenios aranjate te îmbiau să le zăboveşti în preajmă. Am reţinut copiii de la
Ograda, Ţăndărei, Slobozia (Colegiul „Mihai Viteazul”, împreună cu directorul Vitalie
Buzu, prezent între elevi, precum cloşca şi puii) şi am rămas mută de
admiraţie în faţa celui de la Munteni Buzău. Nu sunt subiectivă (deşi aş avea
motive, recunosc, acolo mi-am petrecut nişte ani din viaţă, acolo m-am format
ca om şi sigur că tresare ceva în tine ori de câte ori îţi intersectezi
cărările cu satul copilăriei), însă aranjarea a fost chiar de nota zece, admirată
şi aplaudată de multă lume. Am apreciat, de asemenea, prezenţa şi implicarea
câtorva dintre personalităţile satului: Primarul Florin Stan, Preotul Gheorghe
Ardeleanu (ambii împreună cu familiile), Bibliotecara Mariana
Badea. Aşa este frumos, conducătorii administrativi şi spirituali,
coordonatorii culturali să fie pe cât posibil de mult împreună cu cei de a
căror soartă sunt răspunzători, într-un fel sau altul.
Cât
despre preparate... juriul a avut căderea să decidă. Eu, copleşită de
frumuseţea din jur şi de spectacolul folcloric, am gustat numai din fasolea
preparată de echipa Jandarmeriei (ale cărei calităţi le testasem încă de anul
trecut; calităţile fasolei, nu echipei).
Spectacolul
folcloric de înaltă ţinută a fost pregătit sub oblăduirea doamnei Elena
Gârbacea care a stat tot timpul lângă scenă şi a monitorizat atent cele
petrecute.
A şi plouat, dar nimeni n-a dat importanţă ploii, artiştii şi-au
continuat spectacolul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar spectatorii, cu
nimic mai prejos, s-au prins şi ei de pe margine în hore, sârbe şi alte
ţopăieli. Aici vreau să aduc un plus de apreciere tinerilor şi foarte tinerilor
care au dansat minunat. Când îi văd, îmi creşte inima. Domnul Gheorghe
Dobre mi-a spus că lui îi piere pesimismul când vede aceşti minunaţi
copii care ne duc tradiţiile mai departe. Să avem grijă de ei, să-i iubim şi să
le-o arătăm, mai ales! Ei sunt bunul nostru cel mai de preţ!
Dintre
cei care au evoluat pe scena improvizată, amintim: Ansamblul folcloric „Doina
Bărăganului”, interpreţii Gheorghe Mocanu, Nicolae
Rotaru, Ioana Marin, Ansamblul Liceului „Areta Theodorescu” din
Griviţa, Ansamblul din Făcăieni, Grupul şcolii gimnaziale din Feteşti,
instructor doamna Florentina Gheorghe (au prezentat un program special cu
tradiţii ale rromilor), Grupul „Muntencuţele” (solistă Anişoara Dumitru) din
Munteni-Buzău, Ansamblul bărbătesc din Luciu, Armenii din Slobozia şi un grup
de elevi împreună cu profesorul lor – „Nuferii Dunării” din Giurgiu, care au
interpretat superb câteva melodii la mandolină. Toţi au avut prestaţii
excelente, pentru care îi felicităm şi le mulţumim. Să-mi fie iertat dacă am
uitat pe cineva. Ca o scriitoare care se respectă, niciodată n-am şi foaie şi
instrument de scris la mine. Astfel, am notat pe un bileţel cu o listă de
cumpărături pe care mi l-a dat mama din geanta ei, scriind pe spatele cui se
nimerea. Pe lângă faptul că n-am putut descifra toate hieroglifele, mi-a mai
şters şi ploaia vreo două nume.
Evenimentul
s-a bucurat de prezenţa înaltelor oficialităţi ce reprezintă judeţul Ialomiţa:
Senator Mihăiţă Găină, Deputat Cristina Pocora, Deputat Marian
Neacşu, Preşedinte CJ Silvian Ciupercă, Director CJ Ilie
Cioacă, Primarul din Giurgiu.
Dintre
helisieni, au onorat cu prezenţa
Oraşul de Floci scriitorii: Gheorghe Dobre, Florin Ciocea (pe care
noi îl aşteptam cu bulzul, dar el a venit cu... neamurile), Ilie
Comăniţa (alias I. Cioacă, domnia sa intră şi la oficialităţi şi la
scriitori), Şerban Codrin şi pictorii Valeriu Stoica şi Vasile
Aionesei.
Să
nu uităm că, în această perioadă, încă se desfăşoară la Slobozia Salonul Anual
de Carte, organizat de Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu”. Pe 1
octombrie, conform tradiţiei, s-a sărbătorit Ziua scriitorului ialomiţean. Un
alt prilej de a mai afla cine, ce a mai scris, de a se întâlni scriitorii între
ei şi cu cititorii.
Dorim
oraşului şi judeţului nostru cât mai multe şi diversificate evenimente
culturale, cu nădejdea că vom reuşi, astfel, să contracarăm efectul de cratiţă
şi de televizor. Nu ştiţi despre ce vorbesc? Acum, când termin articolul, m-am
întors de la un spectacol extraordinar, intitulat inspirat „Dor de România”, un
adevărat regal susţinut de Corala „Armonia” a Arhiepiscopiei Constanţei,
medaliată cu aur în Statele Unite ale Americii, baritonul Cătălin Ţoropoc, soprana Laura
Dumitru şi pianista Natalia Gribinic (artişti ai
Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa). La un
concert de-o astfel de ţinută, mă aşteptam ca locurile Casei Municipale de
Cultură să fie insuficiente. Din păcate, sala a fost jumătate goală. Sau plină,
depinde care parte vrei să o priveşti. Chiar dacă m-am întristat, am decis ca,
până la urmă, să privesc jumătatea plină. Cineva remarca la un moment dat lângă
mine: „Cam multe şi puternice aplauze pentru o sală atât de goală”. Aşa şi era.
Puţini, dar buni. Şi totuşi, parcă ar fi mai bine mulţi dar buni. Mai ieşiţi
fraţilor din Kauffland, din pieţe, de pe stadioane, de la cratiţa cu fasole şi,
mai ales, din faţa aparatului de redus venituri şi creiere (da, televizorul!),
căci viaţa mai are şi alte frumuseţi demne de văzut, de simţit, de trăit!
Slobozia, 16, 18 octombrie 2012
Am citit articolul şi am văzut fotografiile la prima oră a dimineţii. M-am bucurat să văd că se doreşte încă păstrarea tradiţiilor, m-am bucurat să văd că s-au implicat deopotrivă mari şi mici, oameni ai locului şi înalte autorităţi.
RăspundețiȘtergereAştept articolul din acest an, aştept să văd cum perceput oamenii celelalte ediţii, cum doresc să ducă mai departe măcar o parte din acest patrimoniu viu ce se găseşte în sufletele oamenilor, ce se transpune în munca lor frumoasă.
Mă bucur că articolele mele vă stârnesc interesul şi vă mulţumesc pentru impresiile pe care mi le lăsaţi. Anul acesta, vom încerca şi noi, cei de la Asociaţia Culturală "Helis" să îmbinăm tradiţia (culinară) cu literatura. E drept, abia ieri ne-am decis să facem un stand, dar, sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne prezentăm onorabil. Cumva, să le servim oamenilor, pe lângă bucate şi băuturi, un strop de literatură, istorie locală, etc.
RăspundețiȘtergere