La Casa Tudorii, 2012

Festival concurs de tradiţie culinară ialomiţeană, ediţia a II-a, 13, 14 octombrie 2012

Aşa cum reiese şi din Zapisul semnat de domniile lor, Silvian Ciupercă şi Florin Vlad (Preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, respectiv Directorul Muzeului Judeţean), în anul Domnului 2012, cele două instituţii au continuat iniţiativa de anul trecut, pe locul vechii aşezări dispărute – Oraşul de Floci – organizând cea de a doua ediţie a festivalului de tradiţie culinară ialomiţeană „La Casa Tudorii”. Încă din 2011, am aplaudat ideea şi reuşita festivalului, iar anul acesta m-am bucurat să constat că nu a fost abandonată, dimpotrivă, parcă amploarea evenimentului a fost şi mai mare.

Faptul că acolo s-au adunat nişte specialişti în arta culinară, că atmosfera a fost exemplar întreţinută de un spectacol folcloric, sunt lucruri mai puţin importante. Ceea ce mi se pare extraordinar şi demn de toată aprecierea este, de fapt, spiritul acestei acţiuni, bucuria cu care oamenii s-au adunat, cu mic, cu mare,  pe un câmp, pentru a menţine vie tradiţia culinară şi folclorică a locului. Diversitatea vârstelor e, de asemenea, un fapt îmbucurător (de la copii de 4 ani, la adulţi de 80), un semn al continuităţii noastre, nu doar la nivel individual, dar şi ca popor care îşi iubeşte şi menţine tradiţiile (chiar dacă, uneori, pare că abia şi le redescoperă). Doresc să felicit pe toţi truditorii la acest festival, de la organizatori, la concurenţi, pe ceilalţi participanţi, fie şi gură-cască (din această categorie am făcut şi eu parte), întrucât acolo, în situl arheologic de la Oraşul de Floci s-au petrecut lucruri frumoase, care mişcă sufletul. De remarcat marea diversitate de vârste şi chiar de... etnii.

Standurile ingenios aranjate te îmbiau să le zăboveşti în preajmă. Am reţinut copiii de la Ograda, Ţăndărei, Slobozia (Colegiul „Mihai Viteazul”, împreună cu directorul Vitalie Buzu, prezent între elevi, precum cloşca şi puii) şi am rămas mută de admiraţie în faţa celui de la Munteni Buzău. Nu sunt subiectivă (deşi aş avea motive, recunosc, acolo mi-am petrecut nişte ani din viaţă, acolo m-am format ca om şi sigur că tresare ceva în tine ori de câte ori îţi intersectezi cărările cu satul copilăriei), însă aranjarea a fost chiar de nota zece, admirată şi aplaudată de multă lume. Am apreciat, de asemenea, prezenţa şi implicarea câtorva dintre personalităţile satului: Primarul Florin Stan, Preotul Gheorghe Ardeleanu (ambii împreună cu familiile), Bibliotecara Mariana Badea. Aşa este frumos, conducătorii administrativi şi spirituali, coordonatorii culturali să fie pe cât posibil de mult împreună cu cei de a căror soartă sunt răspunzători, într-un fel sau altul.

Cât despre preparate... juriul a avut căderea să decidă. Eu, copleşită de frumuseţea din jur şi de spectacolul folcloric, am gustat numai din fasolea preparată de echipa Jandarmeriei (ale cărei calităţi le testasem încă de anul trecut; calităţile fasolei, nu echipei).

Spectacolul folcloric de înaltă ţinută a fost pregătit sub oblăduirea doamnei Elena Gârbacea care a stat tot timpul lângă scenă şi a monitorizat atent cele petrecute. 

A şi plouat, dar nimeni n-a dat importanţă ploii, artiştii şi-au continuat spectacolul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar spectatorii, cu nimic mai prejos, s-au prins şi ei de pe margine în hore, sârbe şi alte ţopăieli. Aici vreau să aduc un plus de apreciere tinerilor şi foarte tinerilor care au dansat minunat. Când îi văd, îmi creşte inima. Domnul Gheorghe Dobre mi-a spus că lui îi piere pesimismul când vede aceşti minunaţi copii care ne duc tradiţiile mai departe. Să avem grijă de ei, să-i iubim şi să le-o arătăm, mai ales! Ei sunt bunul nostru cel mai de preţ!

Dintre cei care au evoluat pe scena improvizată, amintim: Ansamblul folcloric „Doina Bărăganului”, interpreţii Gheorghe Mocanu, Nicolae Rotaru, Ioana Marin, Ansamblul Liceului „Areta Theodorescu” din Griviţa, Ansamblul din Făcăieni, Grupul şcolii gimnaziale din Feteşti, instructor doamna Florentina Gheorghe (au prezentat un program special cu tradiţii ale rromilor), Grupul „Muntencuţele” (solistă Anişoara Dumitru) din Munteni-Buzău, Ansamblul bărbătesc din Luciu, Armenii din Slobozia şi un grup de elevi împreună cu profesorul lor – „Nuferii Dunării” din Giurgiu, care au interpretat superb câteva melodii la mandolină. Toţi au avut prestaţii excelente, pentru care îi felicităm şi le mulţumim. Să-mi fie iertat dacă am uitat pe cineva. Ca o scriitoare care se respectă, niciodată n-am şi foaie şi instrument de scris la mine. Astfel, am notat pe un bileţel cu o listă de cumpărături pe care mi l-a dat mama din geanta ei, scriind pe spatele cui se nimerea. Pe lângă faptul că n-am putut descifra toate hieroglifele, mi-a mai şters şi ploaia vreo două nume.

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa înaltelor oficialităţi ce reprezintă judeţul Ialomiţa: Senator Mihăiţă Găină, Deputat Cristina Pocora, Deputat Marian Neacşu, Preşedinte CJ Silvian Ciupercă, Director CJ Ilie Cioacă, Primarul din Giurgiu.

Dintre helisieni, au onorat cu prezenţa Oraşul de Floci scriitorii: Gheorghe Dobre, Florin Ciocea (pe care noi îl aşteptam cu bulzul, dar el a venit cu... neamurile), Ilie Comăniţa (alias I. Cioacă, domnia sa intră şi la oficialităţi şi la scriitori), Şerban Codrin şi pictorii Valeriu Stoica şi Vasile Aionesei.

Să nu uităm că, în această perioadă, încă se desfăşoară la Slobozia Salonul Anual de Carte, organizat de Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu”. Pe 1 octombrie, conform tradiţiei, s-a sărbătorit Ziua scriitorului ialomiţean. Un alt prilej de a mai afla cine, ce a mai scris, de a se întâlni scriitorii între ei şi cu cititorii.

Dorim oraşului şi judeţului nostru cât mai multe şi diversificate evenimente culturale, cu nădejdea că vom reuşi, astfel, să contracarăm efectul de cratiţă şi de televizor. Nu ştiţi despre ce vorbesc? Acum, când termin articolul, m-am întors de la un spectacol extraordinar, intitulat inspirat „Dor de România”, un adevărat regal susţinut de Corala „Armonia” a Arhiepiscopiei Constanţei, medaliată cu aur în Statele Unite ale Americii,  baritonul Cătălin Ţoropoc, soprana Laura Dumitru şi pianista Natalia Gribinic (artişti ai Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa). La un concert de-o astfel de ţinută, mă aşteptam ca locurile Casei Municipale de Cultură să fie insuficiente. Din păcate, sala a fost jumătate goală. Sau plină, depinde care parte vrei să o priveşti. Chiar dacă m-am întristat, am decis ca, până la urmă, să privesc jumătatea plină. Cineva remarca la un moment dat lângă mine: „Cam multe şi puternice aplauze pentru o sală atât de goală”. Aşa şi era. Puţini, dar buni. Şi totuşi, parcă ar fi mai bine mulţi dar buni. Mai ieşiţi fraţilor din Kauffland, din pieţe, de pe stadioane, de la cratiţa cu fasole şi, mai ales, din faţa aparatului de redus venituri şi creiere (da, televizorul!), căci viaţa mai are şi alte frumuseţi demne de văzut, de simţit, de trăit!

Slobozia, 16, 18 octombrie  2012