LoredANA lui Manole

 

Lucrând, mai nou, printre greci, aflu că și ei au o legendă similară celei a Meșterului Manole, care a avut și el Ana lui, doar că nefericita a fost sacrificată nu la ridicarea unei mănăstiri, ci la construcția Podului de Piatră din Arta.

Se pare că la orice construcție importantă există sindromul „ce ziua făurim, noaptea se dărâmă”. Nici proiectul la care lucrăm  - Parcul de eoliene „Ograda Grid Connection” – nu e scutit de diverse surpări nedorite. Inteligențele neamurilor caută soluții de rezolvare. Dar grecul Niko are la un moment dat o inspirație divină, mă privește cu ochii sticlind, cam cum îi strălucesc lui Tom în desene animate, dar nu când vede felina fatală, ci când îl zărește pe oropsitul Jerry. Și eu am avut o revelație în momentul acela, am știut dinainte ce vrea să zică, doar nu pomenise degeaba de legenda lor, similară cu a noastră.

-        Am găsit soluția! O îngropăm pe Loredana în sanțurile pentru cabluri, să nu ni se mai surpe!

Apoi, justificativ, către mine:

-        Doar ești singura femeie de aiți și pe o rază de ținșpe kilometri.

Eu m-am făcut mică, mică în scaunul meu, fără să comentez ce-aș fi avut de comentat, cum că n-am vocație de a fi jertfită și nici nevastă nu sunt, ca nepricopsitele-alea de dinainte, plimbând sufertașul cu ciorbă la șantier, prin ploaie, furtună și alte fenomene meteorologice dușmănoase. Am protestat doar în privința tehnologiei, că alea barem fuseseră zidite, o treabă mai nobilă decât aceea de a fi îngropată.

Niko a avut răspuns și pentru asta:

-        - Sanchi! Te fandosești la betoane, îți pute pământul. Dar țe, dragă, nu tot acolo azungem toți? Măcar să fie cu sens. Țe ziți, te badzi?

Și doar știam dictonul latin: „Timeo danaos...”! 

 

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 25 noiembrie 2025