În revista „Scârț” - octombrie 2023
Soneria telefonului, târziu în noapte.
„Auzi, fată, te-am sunat fiindcă m-am îmbătat și îmi era dor să te aud. Taci, nu mă întrerupe! Eu doar când sunt beat am curaj. Ce mai erou aș fi fost, dacă puteam să umblu beat tot timpul! Taci, zgaibă, lasă-mă să zic! Că după aia-mi piere ideea și nu mai pupi tu așa mărturisire cât îi lumea. Fă! – iartă-mă că te alint așa – ești frumoasă de mi se înnoadă neuronii doar când mă gândesc la tine, ești Zâna Zorilor, Duhul Apelor sau cine mă-sa-n c... te mai crezi, da’ să știi că nu asta-i problema ta majoră, că ești frumoasă, frumuseți ca tine am mai văzut io destule, de n-ai tu fire de păr în cap, într-o vreme ștergeam cu ele pe jos făcute mănunchi, era coadă la mine, dar să nu crezi c-am fost neam de traistă, măgar cu diplomă, nu, eu am respectat întotdeauna femeia, cu atât mai mult cu cât m-am folosit cât mai mult de pe urma ei. Să nu te prind că mă judeci, că trec Dunărea înot pân’ la tine, de-ți arăt eu ție judecată, chit că puterile mi-au cam scăzut în ultima vreme, ha, ha, ce-i de râs, te-aud cum chicotești acolo pe înfundate, nu mă întrerupe ți-am zis! Cum ziceam, problema ta majoră nu e frumusețea, aia oricum e trecătoare, nici că ești și deșteaptă în același timp (chit că nici asta nu prea-i e permis unei femei), ci că ești sau doar pari inaccesibilă. Eu am văzut femei de calibru, nu glumă, care ar fi fost în stare să-mi șteargă pantofii și la venire și la plecare, le făceam să uite cum le cheamă, înțelegi, da-n fața ta devin deodată prost și nu mai știu să zic nimic și tot îmi vine să mă bâlbâi de mi se-mpleticesc toate alea. Și eu, acum, dacă tot m-am îmbătat și-am prins curaj – hâc! – cine mă-sa n-o avea loc de mine de mă pomenește? – cum ziceam, dacă tot e curajul pe mine cât casa, am zis să nu ratez momentul și să te-ntreb uite-așa ca țăranul de Moromete, auzi fetică, anume tu pe ce te bazezi?
Vreau să zic ce ai tu în plus sau în minus față de altele, de rămân eu holbat, cu inteligența la cote minime, cu erecția – pardon! - dimpotrivă și stima de sine fugită pe câmpii. Ce pana mea de vrăjitoare mai ești și tu, Lariso, de n-am eu curaj cu tine decât atunci când sunt beat fleașcă, uite ca acum? Gata, am zis ce-am avut de zis, ai cuvântul!
Cuuum? Cum adică nu sunteți Larisa, dar cine sunteți? Nici măcar o femeie nu sunteți, ghinionul dracului! Păi bine, domnule, dacă tot am greșit eu numărul, c-oi fi băgat deștu’ greșit la beție, nu puteai să nu mă lași să mă fac de rahat, să mă oprești cumva? Ai fi putut să fii un gentleman, în pana mea! Și nu mai pretinde c-ai încercat să mă oprești dar nu ți-am permis, perversule! Cine știe când o să mai am eu curaj să-i spun toate astea Larisei, fi-ți-ar năravu’ de rahat!”
Florentina Loredana Dalian
Slobozia, 18 iulie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu