La controlul vamal din
București, operatorul de securitate îmi oprește bagajul de mână în care
îngrămădisem tot soiul de mărunțișuri trebuincioase la casa omului și mai ales
la casa femeii, mai cu seamă a femeii singure care musai trebuie să care după
ea în poșetă chestii diverse, de la ruj, până la bormașină, holtșuruburi, chei
franceze, cric și alte alea.
Omul caută, nu-ș' ce caută și tot nu găsește. Mă înduioșez gândindu-mă ce
greu trebuie să fie când ești agent de securitate la aeroport, mai ales atunci
când scormonești prin gențile cucoanelor. Până la urmă, cu o ușoară iritare în
glas, mă interoghează: „Unde ați pus tirbușonul, doamnă?” Eu, ingenuă, îi
răspund: „În sacoșa tip bucătărie portabilă” și ne apucăm să scotocim amândoi
prin ea. Enervat că nu găsește (îl ascunsesem bine, așadar), revine în
crescendo: „Ce faceți cu tirbușonul în avion, doamnă?!” Poeta poetelor răspunde
distrată, încercând să-l lămurească pe om cât mai aproape de adevăr: „Aaa, dar
nu l-am luat pentru tirbușon, ci pentru că are cuțit.” În momentul acela, am
auzit vreo două plombe căzând. Ăla se sufoca, dădea ochii peste cap și deja mă
privea ca pe un criminal în serie, în timp ce eu zâmbeam ca Zâna Zorilor
surprinsă de paparazzi în cămașă de noapte.
Mâinile apărătorului vieții pe Pământ au început să caute
febril arma crimei, tot fără succes. Întrucât mi-a rupt inima, mă ofer să-l
ajut, îi smulg bucătăria din brațe, vâr o mână
stângă expertă (la mine, stânga e responsabilă cu IQ-ul), îl extrag rapid și
i-l prezint victorioasă. Deloc impresionat de calitățile mele de
prestidigitator, mă privește de parcă am omorât-o pe mă-sa cu toți descendenții
până la al șaptelea neam și-n loc să mă premieze, ori măcar să mă felicite,
inamicul se încrunta și mai tare.
Un alt tânăr ofițer care privea distrat de pe margine
(probabil șeful ăluia) intervine în momentul când dușmanul femeilor cu tirbușon
și cuțit la purtător tocmai mă anunța că se confiscă: „Dacă lama nu e prea
mare, lăsați-l!” Îi arăt și lui odiosul obiect și conchide zâmbind că îl pot
păstra. Am vrut să fac o glumă, zicând că am înjunghiat oameni cu lame și mai
mici, dar nu eram sigură că domnii ofițeri aveau simțul umorului când vine
vorba de cel al omorului, ori că acesta e permis de fișa postului. Așa că n-am
riscat, i-am mulțumit frumușelului de pe mar'ne, păstrându-mi gluma pentru operatorul
englez care va căuta, și el, în Londra, obiectul suspect.
(26 aprilie 2019, Aeroportul „Henri Coandă” Otopeni)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu