Gardul

Gard firav din lemn de fag,
Te știam din tinerețe.
Te-am zărit pe-acel drumeag...
Ai rămas vreo două bețe.

Dincolo de tine-o casă,
Unde ani mi-am petrecut.
Ce sărmană-i și ce joasă!
Cum m-aruncă în trecut!

În grădină, iarba-i deasă,
Căci pe-acolo n-a trecut
Mângâiere – nicio coasă,
Și-n neștire a crescut. 

M-am oprit o clipă-n cale,
Aș fi vrut să te ajut,
Să te sprijin, dar o jale
Și-un fior m-au străbătut. 

Mi-am văzut copilăria
Și întreagă viața mea
Care sta și ea să cadă...
Nimenea n-o sprijinea. 

Gard frumos de-odinioară,
Martor de copil mi-ai fost,
Dar acuma te lăsară
Toți; la drum, n-ai niciun rost.

Te-am văzut din stradă-aseară,
Stăteai trist și aplecat,
Se topește-n suflet ceară,
Că m-am dus și te-am lăsat. 

Florentina Loredana Dalian, Slobozia, 22 aprilie 2019
Sursa foto: internet