Aș fi vrut să-ți scriu o poveste de iarnă,
dar toate cuvintele s-au transformat în păsări mari,
albe
care și-au luat zborul dincolo de marginile
ostrovului.
Ți-aș fi spus, desigur, că iubirea e de vină
pentru încălzirea globală,
căci numai ea topește ghețarii;
În povestea aceasta, am fi băut un vin roșu
lângă flăcările căminului,
apoi am fi dormit trei zile,
să îmblânzim oboseala de peste an.
Dar nu-i chip!
Sunt semne că prea multe zăpezi or să cadă
peste toate poveștile, acoperindu-le cu uitare.
Slobozia,
30 decembrie 2017
...sunt semne ca prea multe zăpezi or să cadă. .. (de ce n-ar fi așa? ); dar poveștile nu se vor sfârși niciodată cit inimi care sa le înalțe mai sunt și pene care sa le scrie mai dețin suflete încăpătoare de frumuseți ca al tău. Un an pe măsura acestui poem superb Îți doresc.
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc, cu drag! Să ne scriem și să ne citim sănătoși în anul ce a început și în cei ce vor veni! La mulți ani!
RăspundețiȘtergere