Jurnal de risipită (47)
Dina Cuvata, pe numele de traducător, Dimo Dimcev, pe cel
de poet. L-am cunoscut anul acesta în august, la Bitola, Macedonia, cu ocazia
unui festival literar, unde am participat împreună cu Florin Ciocea.
Corespondasem, anterior, pe e-mail, în vederea traducerii poeziilor. M-am
distrat teribil, dar am și priceput că stăpânește bine limba română când, într-un
mesaj mi-a scris: „Iată, dragă Loredana, că, cu chiu, cu vai, se poate
face ceva și cu românii”. Acest „cu chiu, cu vai” - recunosc - m-a dat pe
spate. Altfel, am înțeles ce-a vrut să spună. Are unele experiențe neplăcute cu
românii. Dar a prins așa un drag de ialomițeni, mai întâi cunoscându-l pe
Gheorghe Dobre, apoi pe Nicolae Teoharie, Costel Bunoaica, Florin Ciocea și pe
mine. Dragul este reciproc, și noi îl iubim și îl considerăm unul de-al nostru.
Astfel
că, atunci când am aflat că Dimo e în România, venit de la Scopje, la o
azvârlitură de băț de orașul nostru (mai exact la stâna lui Florin din Maltezi),
n-am mai ținut cont că e seară, că eram după o zi de muncă și mai și aveam o
ușoară durere de spate; am urcat în mașină și, împreună cu Dobre și Costel,
ne-am dus să-l revedem. Dimo n-a venit singur, ci împreună cu poetul și
dramaturgul Zoran Pejkovski, pe care însă nu l-am mai apucat, el plecând mai
devreme spre București, unde astăzi și-a lansat o carte în limba română, la
librăria „Mihail Sadoveanu”, poemele fiind traduse de Dina Cuvata și stilizate
de Florin Ciocea. Coperta cărții a fost realizată de alt Florin, Dochia, care
semnează și prefața, iar editura la care a apărut cartea este „Detectiv
literar” (director Firiță Carp).
Ne-am
simțit bine, toți patru prietenii împreună, povestind de-ale literaturii, Dimo
a lansat aprecieri foarte favorabile la recentul volum colectiv („Omul acesta
vine de undeva”) apărut la editura „Helis” sub oblăduirea editorului Gheorghe
Dobre, volum ce conține 34 de poeți macedoneni (evident, traduși în română de
același Dina Cuvata), ne-a arătat fabuloasele lui traduceri în aromână, ne-am
amintit de la festival, ne-a transmis salutări de la Vesna Mundishevska,
minunata gazdă de la Bitola. Ne-am veselit, ei au tras la măsea, eu am tras cu
ochiul, ei au mâncat, eu am tras cu ochiul, la bunătățile din farfuriile lor,
dar mi-am băgat furculița în urzicile mele cu mămăligă, un fel de-a zice
mămăligă, mai exact ce mai rămăsese pe fundul ceaonului, după ce Florin îl
curățase cu simț de răspundere să dea la câini. Parcă zicala era „Până și
câinii mânâncă firimiturile de la masa stăpânilor”, iar nu invers. Uite că mai
mănâncă și stăpânii firimiturile rămase de la câini. La stâna din Maltezi toate
sunt posibile.
Ne-am
despărțit cu chiu cu vai și cu părere
de rău, dar cu mare bucurie în suflet, cu gândul la alte năzbâtii literare ce
vor urma. Și pentru că i-am promis lui Dina, chiar dacă acum voi vorbi în necunoștință
de cauză, voi încheia cu formula magică: „Domnule Cuvata, vinul a fost bun!” (vinul
plimbat de el tocmai din Macedonia).
Florentina Loredana Dalian
Slobozia, 22 noiembrie 2016
Foto: Gheorghe Dobre
Mămăliga de pe fundul ceaonului: Florin Ciocea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu