Slobozia, Bibilioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița, 3 noiembrie 2016
Jurnal de risipită (44)
Astăzi a fost ultima zi a Salonului Anual de Carte 2016,
desfășurat pe parcursul unei luni de zile, conform tradiției. Din pricina
lipsei de timp, nu am putut participa la mai multe întâlniri, dar astăzi am dat
curs invitației doamnei Elena Balog, managerul Bibliotecii. În sala mare de la
parterul Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, toate locurile erau ocupate,
ba chiar s-a stat și în picioare. Semn că n-au murit nici cartea, nici
cititorii și nici scriitorii. Și chiar dacă sălile bibliotecilor nu se umplu
precum stadioanele, s-ar părea că literatura încă mai suscită interesul acelora
care știu „la ce folosește”.
Salonul
începe și se încheie cu Ziua Scriitorului Ialomițean (așadar, sunt două zile
dedicate ialomițenilor care „zgârie hârtia”), un semn de apreciere pentru
condeierii locali. Astăzi au fost prezenți doar o parte dintre aceștia,
ceilalți prezentându-și creațiile în prima zi.
Scriitorul
Titi Damian a prezentat o carte a sa și a făcut avanpremiera volumului IV din
trilogia „Muscelenii”, intitulat „Ruina”, carte pe care a terminat-o și urmează
să iasă curând de sub tipar. Scriitorul Alexandru Bulandra a prezentat cărțile
sale din seria „Iisus și proiecul asaltul cerului”, lecturând și un scurt
fragment. Poetul Ion Văduva a fost prezent cu o carte de poezie, din care a
lecturat două poezii, iar scriitorul Gheorghe Dobre a făcut o frumoasă
prezentare cărții lui Florin Ciocea (veșnic încurcat în treburile de la stână),
intitulată „Dincolo”. Dincolo de ce? Dincolo de ușa care stă așa, stingheră,
fără niciun Dumnezeu în mijlocul curții lui Florin (ușă ce apare pe copertă).
Și vorba lui Dobre: „Dacă treci de ea, se cheamă că ești dincolo, dar tu tot
acolo ești.” Gheorghe Dobre a citit și o poezie de-a marinarului Florin Ciocea,
din recentul număr al revistei „Helis”, care ne-a mărturisit că o iubește pe Lola.
Mă rog, nu fiți indiscreți! Lola e un fel de Fata Morgana, o muză, o zuză,
ziceți-i cum doriți. Dar poezia e poezie și noi o iubim, cu sau fără Lole. Au
mai lecturat din cărțile proprii doamnele Flora Mărgărit Stănescu și Viorica Rădoi.
Cum eu n-am
avut carte apărută anul acesta, la sugestia domnului Dobre și a doamnei Balog,
am prezentat volumul umoristic „Containerul cu umor” apărut la editura „Dobrogea”
și editat de Clubul Umoriștilor Constănțeni „Prăvălia cu umor”. Am fost în
situația ingrată de-a prezenta ceva ce nu există. Adică există, dar nu se vede.
Înțelegeți? N-am pretenția, așa că explic. Volumul ieșit proaspăt de sub tipar
n-a ajuns la mine în timp util, așa că am făcut apel la imaginația scriitorilor
și cititorilor deopotrivă, rugându-i să-și imagineze că în fața lor se află o
carte. A funcționat! Păi, la ce-i bună imaginația? Ca să compensez, am făcut
lectură din trei autori, să se sature bietul auditoriu și să nu-și mai
imagineze. Așadar, am lecturat din Dan Norea, Ionuț-Daniel Țucă și subsemnata.
I-am amintit și pe Ananie Gagniuc și Constantin Gornea, prin poezia/ epigrama
care le-a fost dedicată de președintele executiv al CUC. Umorul are succes la
public și, dintre toate speciile sale, cel mai mult epigrama. Scurtă, concisă
și la țintă.
În
încheierea salonului, au transmis mesaje de felicitări și mulțumiri domnul Ilie
Cioacă, din partea Consiliului Județean Ialomița și doamna Elena Balog. Domnul
Cioacă a felicitat întreg colectivul de bibliotecare ce au trudit la buna
desfășurare a evenimentelor, căruia alăturăm și noi mulțumirile și felicitările
noastre.
Din public
au făcut parte și alți scriitori, unii dintre aceștia exprimând opinii la
sfârșit: George Stoian, Costel Bunoaica, Ioan Neșu, Ștefan Neagu, Adria
Bănescu. Și nelipsit de la lansările de
carte, prietenul nostru colecționar din Colilia. M-am bucurat să remarc și
prezența doamnei Doina Roșca, a doamnelor profesoare Mariana Tărăcilă și
Loredana Goțea, cărora le mulțumesc pentru mesajele transmise după, altor profesori,
elevi și iubitori de carte. Citeam de curând o statistică din care reieșea că
muzica reduce nivelul de stres cu 61%, iar citirea unei cărți cu 68%. Acum,
sincer, nu știu cine a stat să cuantifice în procente nivelul de stres și
reducerea acestuia, nu știu cât de demne de luat în seamă sunt aceste
informații, dar e clar că literatura nici nu mușcă, nici nu dă mâncărimi sau
alergii.
Am avut
parte și de o bucurie personală, pentru care mulțumesc scriitorului George
Stoian. Dumnealui a întocmit recent o monografie-album a comunei Munteni-Buzău
în care, la sugestia omniprezentului Gheorghe Dobre, m-a inclus și pe mine,
fiind fiică a satului. Azi am văzut minunăția de carte, o frumusețe! și am avut
timp, așa mai pe fugă, să pozez și să lecturez pagina mea, intitulată sugestiv
„Apoi au înflorit magnoliile”, după
romanul meu „Înainte de magnolii”, al cărui titlu i-a plăcut mult domnului
Stoian. Asocierea dintre carte și magnolii mi-a amintit un haiku pe care l-am
scris mai demult.
Dincolo de
geam
magnolia-nmugurită-
las baltă
cititul
Ei, nu e
cazul deocamdată, până la înflorirea magnoliilor mai avem de trecut o iarnă și
o bucată de toamnă. Așadar, să citim, zic! Iar mie-mi mai zic una: să scriem!
Slobozia, 03
noiembrie 2016
Mulțumesc, Loredana Goțea, pentru fotografii!
Cum nimeni nu a avut curajul unui comentariu, iată vin eu și zic: 1.Florin Ciocea, chiar dacă iubește... o muză, zuză... e bine că iubește cuvântul scris. 2. Când merg la fiul meu în București, trec prin „parcul morarilor”, pe aleea cu magnolii. Frumos titlu ai ales cărții și povestea de dragoste „în trei” incită la visare și speranță că IUBIREA e veșnic... frumoasă și merită să scrii despre ea! 3. Gheorghe Dobre spune ceva de vis (ca în Mircea Eliade) despre poarta de la ferma lui Florin, unde te afli dincolo și tot tu ești. Pe poarta aia vom intra și noi, buzoienii, curând. P.S. Ați făcut o impresie deosebită, în duplexul ținut la Buzău pe 5 nov. 2016. Aștept postarea ta (știu că ai notat câte ceva).
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru acest comentariu, domnule Cicu! Ne bucurăm dacă prezența noastră a încântat, și noi am fost bucuroși peste poate. Sigur că voi scrie un articol (ce bine mă știți la d-astea!)Acolo am notat numai numele, să nu uit pe cineva. Când scriam de mama focului, practic îmi reaminteam poezia „Război” pe care am vrut s-o recit, chiar dacă nu eram pregătită cu ea, deoarece i-a plăcut domnului Tăicuțu. În rest, sigur că am impresiile, am și vrut să le aștern astăzi, dar m-a apucat așa, o lene aristocratică de duminică, concretizată într-un somn de vreo 4 ore. Sper să reușesc până la noapte, dacă nu, mâine seară. Vă așteptăm pe poarta magică! :)
RăspundețiȘtergere