„Cariera literară mi-a fost influențată de acei oameni (scriitori, la rândul lor, sau critici) care m-au încurajat în demersul meu literar. Aş numi numai câţiva, oarecum în ordinea cronologică a influenţei domniilor lor asupra destinului meu literar de până acum: scriitorul şi criticul literar Adrian Dinu Rachieru, prefaţatorul a două dintre cărţile mele, scriitorul Aurel Podaru, la a cărui editură am debutat în volum, epigramistul George Corbu,
preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, scriitorul Gheorghe Dobre, redactorul şef al revistei ialomiţene „Helis”, împreună cu alţi prieteni scriitori ialomiţeni, printre care aş aminti numai pe prozatorul Titi Damian, care a făcut şi nişte recenzii la cărţile mele. Majoritatea mi-au dat încredere în scriitura mea, fără a mă lăuda foarte, ci spunându-mi că aş avea ceva de transmis în scris, că trebuie să continui, să public. Au mai fost şi alţi redactori de reviste care m-au publicat și iarăşi va trebui să fiu nedreaptă şi să amintesc numai doi: Lucian Mănăilescu şi Virgil Diaconu”, spune Florentina-Loredana Dalian.
Cititorii au avut, la rândul lor, o influență asupra parcursului literar al Loredanei. Asemenea, aprecierile, încurajările sau criticile acestora.
“Desigur, sunt mulţi, mult mai mulţi oameni care mi-au dat curaj, ajutându-mă în felul acesta. N-aş vrea, însă, să omit o categorie foarte importantă: cititorii. Atât cei avizaţi în materie de literatură, cât şi cei mai puţin avizaţi, de la tineri elevi de liceu, până la tineri de… 80 de ani şi peste. Eu cred că orice om care mi-a citit câteva rânduri (nu mai spun o carte sau mai multe) şi care mi-a spus câteva vorbe sincere, din suflet, despre cum a recepţionat mesajul textelor mele, a avut o influenţă asupra parcursului meu literar. Să nu se înţeleagă că au fost numai aprecieri. Au fost şi critici şi, câtă vreme au fost făcute cu un scop pozitiv, cu îngăduinţă şi fără acea răutate gratuită, mi-au folosit la fel de mult sau poate chiar mai mult decât aprecierile şi încurajările”, arată Loredana.
“Înainte de magnolii”, “S.O.S”
Încalte, nu-i lucru ușor pentru un autor să spună care-i este cel mai drag text din cele care-i aparțin. Darămite volumul.
„E foarte greu să aleg. Cred că cel mai drag îmi este "S.O.S"(inclus în cel mai recent volum – "A unsprezecea poruncă" – şi publicat anterior în "Helis"). Motivaţia ar fi nu doar că a impresionat destul de mulţi cititori (în special bărbaţi, care au avut şi curajul să îmi mărturisească – unii dintre ei – că au lăcrimat citindu-l. Pe mine asta m-a măgulit foarte tare, înseamnă că undeva, cumva, am atins nişte corzi sensibile, ajungând la sufletul cititorului. Dar îl consider un text special şi pentru felul în care l-am scris. Parcă cineva îşi spunea povestea prin mine. Unii au crezut că m-am folosit de o întâmplare personală, dar n-a fost aşa. M-am folosit numai de nişte date care mi se potriveau şi – e adevărat – de nişte senzaţii pe care le trăiam, poate chiar în perioada aceea, dar le-am plasat în alt context. Interesant e că, scriindu-l, mă simţeam nu de parcă l-aş fi scris, ci de parcă l-aş fi citit. În fine, nu e frumos ca autorii să vorbească atât despre ei sau textele lor. Cât despre volumul preferat, e acela pe care urmează să-l public – <<Înainte de magnolii>> (cu pretenţii de roman). Mi se pare că, în acest volum, scrisul meu e mai cizelat şi, totodată, că, mai degrabă setată pe proza scurtă, am reuşit să dau o unitate cât de cât textului în ansamblu. Totuşi, încă nu l-am terminat. Mai am 1-2 capitole”, motivează Loredana.
Printre autorii pe care îi îndrăgește, se numără: Panait Istrati, Gala Galaction, Ştefan Bănulescu, Marin Preda, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, George Coşbuc, Magda Isanos, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Luca Caragiale, Feodor Dostoievski sau Serghei Esenin. Prezentă în opt volume colective și membru în șase asociații literare, Florentina-Loredana Dalian pregătește, pentru viitorul apropiat, alte cinci volume: “Înainte de magnolii”, “Cronică de stână”, “Tot un fel de șezătoare”, “Păpuși din linguri de lemn” și “Domnișoara Nimeni”.
Articol şi foto: Cristian Şuca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu