Este un meșter popular din Vâlcea. La o tarabă
din muzeul Astra Sibiu, vindea sarici, căciuli de oaie, chimire, opinci...
Când i-am cerut permisiunea să-l
fotografiez, și-a dat jos masca, și-a îndreptat chimirul, cămașa, cumșa de pe
cap și s-a așezat impozant lângă un pom, acolo unde-i frumos. Mi-a atras
atenția să nu prind în fotografie și coșul de gunoi. Această exigență asupra
imaginii mă duce cu gândul la faptul că la fel trebuie să fie și în munca sa.
Cineva din grup a cumpărat un chimir
pe care l-a făcut cadou. Apoi ne-a lăsat, ba chiar ne-a îndemnat să ne
fotografiem cu sarica și căciulile expuse, ne-a dat și „sceptrul” cu lupul
dacic. Cum companionii mei nu mai terminau cu pozatul, i-am zis: „N-ați avut de
lucru!” Răspunsul a venit cu zâmbetul pe buze și-un licăr șugubăț în privire:
„Lăsați, sunt și ei copii!” (Copiii erau toți trecuți de 50 de ani)
Îmi place când în oameni se
împletesc seriozitatea cu blândețea și copilăreala. Dacă or să-mi trebuiască
vreodată opinci, am să-l caut, să iau de la el.
Florentina
Loredana DALIAN
Slobozia, 22
august 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu