Colegului care „ne cântă”

Parodie după poezia „În arcane de pădure”, de Alexandru Macedonski

Noi, în fabrici și uzine, ne zdrobim cu munca multă,
Și pilim la strung de-a valma, maistru lângă muncitor,
Dimineață până-n seară, cu pileala îi dăm zor;
Dar acest coleg ne cântă, dar acest coleg ne cântă.

Trece șeful printre strunguri, vijelie ce spăimântă,
Scoate fum și foc și flăcări și se-abate un potop
Peste armonia noastră care și-așa n-avea scop,
Căci acest coleg ne cântă, căci acest coleg ne cântă.

Când văd ștatele de plată, grozăvie ce spăimântă,
Și chenzina-ntârziată nu se-arată-n mastercard,
Mi se pune-un junghi de-a dreptul la mijloc de miocard,
Iar acest coleg tot cântă, iar acest coleg tot cântă.

Florentina Loredana Dalian
Slobozia, 9 decembrie 2018

Poezia parodiată

În arcane de pădure
de Alexandru Macedonski

În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lângă frunză și copac lângă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac
Dar privighietoarea cântă, dar privighietoarea cântă.

În arcane de pădure vijelie ce spăimântă,
Trăsnet roșu ce-nfășoară și surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mânie fără scop,
Dar privighietoarea cântă, dar privighietoarea cântă.

În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntârziată nu s-arată sub frunziș,
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziș -
Dar privighietoarea cântă, dar privighietoarea cântă.