In memoriam Dmitri Hvorostovsky
Îți
scriu ca și cum m-ai cunoaște.
Viața
ta e acum o partitură goală,
un
portativ fără note,
pe
care așez cuvinte ca zbaterea frunzelor
acestei
toamne pe sfârșite.
Ascund
o lacrimă în lumina candelei
și
mă întreb cu mirarea unui copil
unde
se duce atâta frumusețe
care
parcă rupe din inimă,
lăsând
sufletul lumii mai gol, mai sărac...
Plâng
și ascult vocea ta
purtându-și
măreția sus,
foarte
sus, între stele...
Florentina Loredana
DALIAN
Slobozia,
22 noiembrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu