Ostrov 20

Uneori mi se năzărește c-aș fi bătaia ta de inimă,

chiar dacă nu mă vezi, nu mă auzi,

pulsez mai departe din ostrovu-acesta

pe care nu se scufundă corăbii, doar visuri;

și clipele-acesta atât de puține

ca niște mărgăritare de preț,

ca niște magnolii înflorite demult

pe ostrovu-n care ne retragem uneori

să ne povestim ce-am mai făcut;

vorbim despre noi cum am vorbi despre alții,

căci adevărul nu poate fi rostit.

Uneori îți bat atât de tare în inimă,

încât mă întreb ce-ar fi să se deschidă

fereastra...

Slobozia, 21 august 2016