Lucrez într-un domeniu (industria chimică) în care
nerespectarea unei singure reguli o singură dată poate avea efecte
catastrofale. De aceea, nu-mi permit să încalc regulile și regulamentele și le
impun același lucru și angajaților din subordine. Dar mi s-a întâmplat, de
curând, să încalc o regulă, într-un alt domeniu, cel literar, efectul final
nefiind nici pe departe catastrofal, însă a provocat oarece tulburare, iar mie
mi-a atras retragerea unui premiu literar, anume Marele Premiu la secțiunea
„Poezie” a concursului „Romeo și Julieta la Mizil”. Decizie pe care am
salutat-o, că de aceea există regulamente, să le respectăm cu toții și în toate
situațiile. M-a supărat, însă, modul în care au decurs lucrurile, nu atât
pentru mine, cât mai ales pentru organizatori și juriu, care au avut de
rejurizat, de refăcut clasamente și... de dat socoteală unor neaveniți. Pentru
aceasta, îmi cer scuze către onoratul juriu și neobosiții organizatori ai
concursului. Cu atât mai mult cu cât n-am fost singura, ci s-au aflat în
aceeași situație (deși cu nuanțe diferite) și următoarele două clasate. Așa
încât, primele trei premii anunțate inițial au fost retrase și clasamentul
refăcut.
Mai exact,
cum s-au petrecut lucrurile. Printre alte prevederi refereritoare la concurs,
în regulament se menționa ca poeziile trimise (patru la număr) să nu fi
participat la alte concursuri literare, să nu fi fost publicate pe hârtie etc. Nu
discut aici despre oportunitatea acestor condiții, organizatorii pot pune
oricâte doresc, cui nu-i convine, nu participă. Recunosc că, atunci când am
făcut selecția poeziilor, mi-au ieșit din cap aceste reguli și, în niciun caz
nu mi-am amintit că una din cele patru poezii fusese trimisă, cam în același
timp, la un concurs on-line, pe un site de poezie. Respectiva poezie nu a fost
premiată, deși a ieșit pe un onorabil loc 11, însă e clar, regula care spunea
că nu trebuia să fie trimisă la alt concurs a fost încălcată. Singura mea grijă
a fost să aleg poezii cât mai noi (iar aceea era una dintre cele mai noi). Am
greșit, mi-am permis să fiu „poetă”, nu ingineră, și îmi asum greșeala și consecințele.
În niciun caz, așa cum s-au exprimat diverși frustrați și diverse frustrate pe
alocuri, nu am intenționat să „fraudez” concursul (te umflă și râsul!), să mă
umplu de lauri, participând cu vechituri. Aveam zeci de poezii, din care aceea
în cauză nici măcar nu era cea mai bună. Dar asta e, fiecare gândește pe măsura
micimii sale. Nu discut aici despre organizatori, care au înțeles unde
greșisem, ci despre cei care s-au grăbit să le arate acestora cu degetul că
iată, cea de la marele premiu a mai trimis o poezie la un alt concurs, cea de
pe locul al doilea chiar avusese una dintre poezii premiată la un concurs, iar
cea de pe trei avea una dintre poezii apărută într-o revistă.
Acum, după
ce festivalul s-a încheiat, mă gândesc că poate n-ar fi fost rău ca
organizatorii să efectueze verificările de rigoare (în ce-i privește pe
câștigători, că, altfel, ar fi o muncă imposibilă să verifici pe toți cei peste
600 de participanți) înainte de anunțarea rezultatelor. Înțeleg că s-au bazat
pe onestitatea participanților, cu atât mai mult îmi pare rău că i-am dezamăgit;
dar când pui un regulament, te asiguri cumva că a fost respectat. Îmi dau seama
că a fost foarte neplăcut ca, după anunțarea clasamentului, să vină diverși de
prin coadă, cu note învârtindu-se pe la cinci, și care oricum nu ar fi aspirat
la premii, să te arate cu degetul și să-ți spună că nu ți-ai făcut treaba. După
anunțare, atunci au tăbărât pe facebook diverse și diverși care s-au arătat
foarte zeloși în a căuta și demonstra. Ceea ce nu-i rău, avem nevoie de astfel
de „câini de pază” ai democrației. Rău
este când această râvnă nu se manifestă atât în scopuri constructive, cât mai
ales pentru a azvârli cu noroi. Le-aș recomanda acestor scormonitori (se vede
treaba că au timp!) să încerce să scrie și ei măcar o poezie bună și, cu
siguranță, atunci vor avea mai puține frustrări. Pe mine (cum și pe celelalte
două descalificate) nu mă va împiedica retragerea unui premiu de care m-am
bucurat o zi, nici să câștig alte concursuri, nici să scriu bine. În plus, voi
fi mult mai atentă la ceea ce voi trimite de-acum înainte, drept pentru care
mulțumesc „căutătorilor de comori” pentru tragerea acestui semnal de alarmă. De
asemenea, mulțumesc juriului, personalități literare marcante, pentru onoarea
de a-mi fi notat poeziile cu cea mai mare notă din concurs (9,68). Rămân cu
această impresie frumoasă; dacă la proză și chiar la teatru aveam suficiente
confirmări, în poezie încă mai ezitam și parcă nu-mi venea a crede că ceea ce
scriu merită luat în seamă.
Mulțumesc,
de asemenea, bunilor mei prieteni din lumea umoristică și nu numai (concursul a
avut și secțiune de epigramă), cei care mi-au arătat susținerea și au înțeles.
Mamăăă, ce s-au mai cernut! Chiar aveam
nevoie de-o confirmare, parcă simțeam nevoia să mai dau un pic cu coasa-n jur.
La o treaba ca asta ți se arată adevărații prieteni. Chiar azi m-am bucurat de
vizita a cinci CUCi de-ai mei, constănțeni, în drumul de la Mizil spre
Constanța. Întâlnirea noastră a fost un festin. Dar despre asta, altă dată!
Acum doar atât: ca să mă „împace” (deși ei erau mai afectați decât mine, în
special Noni Gagniuc), au umblat jumătate de Slobozie să-mi găsească niște
superbe lalele, mi-au adus o medalie și un calendar pe spatele căruia mi-au scris
o diplomă: „pentru cea mai frumoasă des... calificată poetă!” Semnează CUCii:
Petru Brumă, Claudiu Conțevici Ananie Gagniuc, Dan Norea și Ionuț-Daniel Țucă” Noni,
cu binecunoscutu-i umor, a adăugat: „Ăsta-i singurul calendar pe care ai să-l
agăți pe dos.” Iar Ionuț mi-a și trântit o epigramă pe care am s-o învăț pe de
rost:
Când
mai trimiți creații la Mizil,
De-aceste
sfaturi foarte pertinente
Tu
ține cont mereu, că e util:
Există
delatori, regulamente...
Voi ține minte. Dar nu pentru Mizil! Mizilul e pentru
mine, acum, o carte închisă. Ceea ce nu înseamnă că nu-l păstrez în suflet cu
drag, împreună cu toți oamenii minunați pe care i-am cunoscut acolo.
Slobozia, 31 ianuarie 2016
