Singurătatea
mi se furişează sub piele
ca
o actriţă de mâna a doua
căznindu-se
să intre în rolul Cleopatrei.
Singurătatea
aceasta
ca
o damă trecută şi ieftină
pare
să nu priceapă că vremea ei a apus,
că
locul ei se află în altă parte.
Căci
eu mă las purtată spre marginile lumii şi înapoi
de
corăbierii cuvintelor.
Singurătatea
face cale întoarsă,
ducându-şi
alaiul decepţiilor
pe
la alte mese.
Tu…
ce mai faci?
Slobozia, 25 august
2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu