“Dor de dor” la Hanul dintre salcâmi

Premianţii Concursului de creaţie literară, plastică şi fotografică „Dor de dor” 2013, dedicat satului românesc, au fost invitaţi, în data de 16 august a.c., la Lehliu, Hanul dintre salcâmi (nu ştiu dacă aşa îl cheamă, dar aşa se situează), pentru ceremonia de decernare a premiilor. Cam pretenţios spus „ceremonie”. A fost o întâlnire amicală între prieteni ai artei, între câţiva aiuriţi care se încăpăţânează să mai creadă în salvarea valorilor autentice româneşti. Problema lor! Desigur, aici mă includ şi pe mine (pentru aceia care nu ştiu să citească printre rânduri).

Organizator: Marin Toma, fondatorul şi continuatorul revistei „Dor de dor” (Dor Mărunt). În drum spre locul întâlnirii, mă gândeam la provenienţa numelui acestei localităţi, imaginându-mi că vine de la acel unic şi intraductibil românesc „dor”, intrigată de antagonismul celor două cuvinte: dor şi mărunt. Păi dacă-i dor, cum poate să fie mărunt? Dorul (de cineva, de ceva) se asociază, în mintea mea, cu o trăire foarte înaltă care în niciun caz nu poate fi descrisă ca măruntă. De parcă mi-ar fi ghicit neliniştea, domnul Marin Toma a explicat în cuvântul de deschidere provenienţa acestui nume. Se pare că vine de la unul – Doru – care era de felul său cam mărunţel. Aha!

cu Gabriel Dragnea

Premianţii prezenţi (căci au fost şi absenţi destui) au fost invitaţi să-şi primească diplomele şi au spus ceea ce au dorit să transmită confraţilor: gânduri, mulţumiri, poezii, catrene, etc; Personal, am simţit lipsa epigramiştilor Florin Rotaru şi Ioan Toderaşcu, însă m-am consolat cu epigramistul şi prozatorul Laurenţiu Orăşanu – prezenţă încântătoare – pe care îl mai întâlnisem în 2010 la Alba Iulia. M-am bucurat să cunosc şi live pe Dorel Gaftoneanu (Marele premiu la poezie), anterior cunoscându-ne doar din spaţiul virtual, ca şi pe jurnalistul-scriitor Gabriel Dragnea, pe autoarea de poezie pentru copii Lidia Batali şi pe alţi invitaţi, să o revăd pe pictoriţa Steluţa Nistorescu. Muzică, chitară, poezie, Eminescu... şi o splendidă zi de vară, între salcâmi. Parafrazându-l pe Tudor Gheorghe cu „au înnebunit salcâmii”, aş zice că au înnebunit scriitorii, dacă într-o atmosferă toridă, în loc să petreacă pe malul bălţilor, s-au adunat din Iaşi, Botoşani, Bucureşti, Călăraşi, Slobozia, etc. la o... da, şi la o cană cu vin (fericiţii care nu erau şoferi), dar mai ales la o întâlnire cu literatura şi pictura.

La finalul părţii oficiale, au adresat câte un cuvânt fostul Primar (timp de 32 de ani!) din comuna Belciugatele şi Preoţii slujitori din localitatea Dor Mărunt. L-am cunoscut şi pe tânărul Preot călărăşean Gheorghe Adrian Grigoriu, despre care am aflat că este fiul scriitorului şi antologatorului Florin Grigoriu, o mai veche cunoştinţă din mediul autorilor de haiku.

Domnul Marin Toma şi admirabila sa consoartă au fost gazde bune, aşa cum se cuvine unor organizatori. Mulţumiri şi la cât mai multe ediţii!

                                           Slobozia, 19 august 2013