Tabăra de Poezie, Sibiu, 19-22 iulie 2012
Întâmplător
sau nu, am ajuns şi la Sibiu. Poetul Adrian Suciu, citindu-i o carte, l-a
descoperit pe Florin Ciocea care, la rândul său, m-a descoperit pe mine.
Pardon! Vă rog să nu vă gândiţi la măscări! Florin zice că aş fi poetă, dar
v-am spus deja că la el totul este posibil. Inclusiv să încapă cinci oameni cu
bagajele aferente într-o maşină Opel
Corsa cu un biet portbagaj. Plus putina cu brânză, başca damigeana cu vin. Când
mi-a spus că merge şi Teodora, soţia lui, şi că mai luăm
doi poeţi din Bucureşti, am simţit nevoia să respir adânc şi să număr până la
zece. Până la urmă, l-am convins pe Florin să numărăm doar până la patru,
astfel că l-am luat cu noi doar pe poetul Daniel Vorona, sacrificându-l pe
premia(n)tul Paul Vinicius. În fine, după mai multe peripeţii şi certuri
între mine şi Florin care, pe cât de bun e la suflet, pe atât de rău copilot
s-a dovedit a fi, am ajuns la Sibiu unde, după ce am „descălecat-o” pe Teodora
la neamuri, am căutat ameţiţi Casa cu
Cariatide, unde urma să ne cazăm. Noroc cu răbdătorul Dan Herciu care ne-a tot
dirijat prin telefon, până s-a văzut nevoit să iasă în întâmpinarea noastră. Să
nu plecaţi niciodată la drum, pe uscat, cu marinari! Busola lor funcţionează
doar pe mări şi oceane. A mea, nu funcţionează niciunde, dar cel puţin
recunosc.
Am
ajuns la interesantul edificiu construit în stil baroc, situat pe strada
Mitropoliei, la numărul 13, foarte aproape de Catedrala Ortodoxă, o casă având curte interioară, care, în mod
obişnuit serveşte drept internat. Casa a fost construită în jurul anului 1800, iar
după 1990, revenind proprietarilor de drept, aceasta a fost transformată în
internat. Principalul sponsor este Fundaţia Elena Mureşanu, înfiinţată
de soţul celei care a dat numele fundaţiei, dr. Ernst Weisenfeld, un
jurnalist german care s-a căsătorit cu bistriţeanca Elena Mureşanu. Întrucât
aceştia nu au avut copii, au „luat de suflet” mai mulţi elevi pe care i-au
susţinut financiar să facă şcoala. Iată cum nemurirea poate fi asigurată nu
doar prin urmaşi naturali, cum doi oameni care nu au avut proprii copii,
continuă să aibă şi astăzi, fără a li se mai cunoaşte numărul.
Prima
zi (joi), a fost un prilej de a ne cunoaşte, de a schimba impresii despre una,
despre alta, evident având legătură cu literatura. Personal, exceptându-l pe
Florin, nu cunoşteam decât pe Silviu Viorel Păcală, pe care-l
întâlnisem la Slatina în 2008, cu prilejul unui Festival de umor, şi pe Andrei
Velea, întâlnit anul trecut la Galaţi, în cadrul serilor de literatură
„Antares”. De pe site-uri literare sau din cărţi ori de la televizor, îi mai
„cunoşteam” şi pe alţii. M-am bucurat nespus să-i întâlnesc „pe viu” şi
primirea a fost atât de călduroasă încât parcă ne ştiam de mult.
Deschiderea
oficială a avut loc vineri, 20 iulie, la orele 11, când s-a desfăşurat prima
rundă a atelierelor literare. Organizatorii ne-au făcut onoarea de a deschide
cu noi atelierele, Florin şi cu mine făcând o succintă prezentare a revistei Helis şi a celor ale căror nume se
leagă de ea. Revista a stârnit interes, mai ales că unii dintre participanţi au
mărturisit că nici nu şi-ar fi imaginat că în Slobozia se scrie (eu mai auzisem
asta), că există o revistă cu frecvenţă lunară de apariţie, chiar şi editură şi
o asociaţie culturală. Adrian Suciu a mărturisit că, pentru el, până acum,
Slobozia reprezenta un oraş prin care trecea când mergea la mare. Îţi mulţumim,
Adrian, pentru că, datorită ţie, s-a dezvăluit că Slobozia este şi altceva
decât un oraş de tranzit (mai nou, dacă mergi pe autostradă, nici măcar asta nu
mai e) şi te aşteptăm cu drag la festivalul pe care cu siguranţă îl vom
organiza şi noi... undeva, cândva. Poetul Florin Dochia a prezentat Revista Nouă, fondată de B.P. Haşdeu, care apare la Câmpina. Din
grupul primilor fondatori a făcut parte şi Ştefan Bănulescu. Florin Dochia ne-a
spus că singurul exemplar care ar mai exista din primele apărute s-ar afla la
Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu” Ialomiţa. Voila! Poetul Daniel Vorona a prezentat revista pe
care o editează singur singurel: Vama
Literară (Bucureşti). În continuare, au citit din creaţii proprii poeţi
debutanţi sau consacraţi: Laura Dan, Savu Florea, Ioana Miron,
Eglantina Becheru, Olivia Oancea, Adrian Suciu, Adrian Munteanu. Poate
şi alţii, îmi cer scuze dacă i-am omis, dar memoria mea nu este atât de bună şi
mi se terminase, de-a lungul şi de-a latul, suprafaţa liberă a pachetului de
ţigări pe care notam. Iată de ce nu mă las de fumat: dacă-mi vine inspiraţia să
scriu o poezie, şi n-am pe ce să notez? Nu se cuvine să piardă ţara o poetă,
pentr-un moft!
Începând
cu ora 17, la Biblioteca Judeţeană
„Astra” din Sibiu, a avut loc evenimentul „Amprenta poeziei”, în colaborare cu Asociaţia Nevăzătorilor Sibiu. Au citit din poeziile lor domnul Savu
Florea şi tânărul Andrei, de 19 ani. Nevăzător de tot atâţia ani. Nu pentru că
s-ar fi născut aşa, ci pentru că „M-am născut prematur şi, când m-au dus la
incubator, n-au avut ochelari de protecţie să-mi pună şi astfel am orbit”.
Pardon?! Ce n-au avut? Nu, Andrei, nu ochelarii le-au lipsit, ci multe, multe
alte lucruri, despre care nu vreau să vorbesc. Dar nici să băgăm capul în
nisip, ca struţul, nu se cuvine. Fraţilor, când o să pricepem că un om nu-i un
ou de curcă? Andrei părea marcat cel mai mult de experienţa din ultimii doi ani
de liceu, petrecuţi într-o şcoală „normală”, el fiind singurul elev cu
deficienţe. Spunea cu tristeţe că nu a avut prieteni, că, doar obligaţi de
anumiţi profesori, colegii lui îl mai ajutau să ajungă la vreun laborator. Unii
dintre noi l-au încurajat dându-i exemple de nevăzători care sunt mai grozavi
decât cei sănătoşi, în multe privinţe. Ce simplu pare! M-am gândit adeseori cum
arată lumea celor care n-au văzut niciodată, cum îşi reprezintă realitatea. Să
trăieşti printre oameni şi obiecte despre care n-ai nici cea mai vagă idee cum
sunt. Să nu-ţi poţi reprezenta forma, culoarea, chipul tău în oglindă, nimic! Însă
nu doar povestea lui Andrei m-a impresionat (de fapt, el nu dorea să
impresioneze pe nimeni), ci şi poezia sa. O poezie în care am simţit multă
maturitate şi căldură. Ne-a spus că celor care dorim ne poate trimite pe e-mail
cărţile sale. Cu prilejul evenimentului de la Bibliotecă, Adrian Suciu a făcut
următorul anunţ: anul viitor, Asociaţia „Artgothica” va tipări prima antologie
de poezie contemporană în alfabetul Braille.
Felicitări! Iată fapte care atestă că unii se gândesc şi la cei aflaţi în
suferinţă. Şi nu doar se gândesc.
Ziua
a continuat cu „Noaptea poeţilor”
care a început la orele 21 şi s-a desfăşurat la „Art Cafe”. (Ziua a continuat
cu noaptea, înţelegeţi...). Din nou au recitat poeţii (printre care şi Amelia
Stănescu, Mirela Lungu, Florin Ciocea) de data aceasta, însă, a fost şi
muzică. Invitatul special al serii: Maria Gheorghiu. Despre care
auzisem, îi ascultasem şi unele melodii pe net, dar nu o ascultasem niciodată
live. O voce absolut încântătoare, deloc monotonă şi surprinzătoare prin
trăirea pe care o transmite publicului. Ne-a cântat (şi încântat), de asemenea,
şi Tic
Petroşel.
Sâmbătă,
s-au reluat atelierele literare, cu prezentări de carte, recitări, etc. Una
dintre cărţile prezentate a fost „Mireasa
de sare” a Mariei Dobrescu, despre a cărei poezie au vorbit Cezara
Răducu (alias Magda Mirea) şi Silviu Viorel
Păcală. Un poet care a impresionat prin forţa versului – Daniel Dăian – a
prezentat cea de a treia sa carte, apărută la editura „Grinta” (Cluj Napoca).
Din partea Editurii Grinta a fost
domnul Gabriel Cojocaru care, după o succintă prezentare a editurii, a
oferit cu generozitate cartea bilingvă a lui Lucian Blaga „În marea
trecere/ Pendant la grande traversée”,
precum şi o carte cu un format interesant (de inimă) dar şi cu un conţinut pe
măsură, a poetului Cristian Bădiliţă, intitulată: „Fată frumoasă. Poeme de dragoste şi amor”.
Domnul Cornel Ungureanu, ajuns în tabără abia sâmbătă, a ţinut un scurt discurs. Actorul Mihai Bica ne-a surprins şi încântat totdată cu versuri de Walter Johrend, un neamţ pentru care limba română (poetică!) pare a nu avea secrete. Silviu Guga a prezentat revista şi editura „Cenaclul de la Păltiniş”, oferindu-ne numărul din iulie a.c. Florin Dochia a vorbit despre o carte a craioveanului Ioan Vintilă Fintiş. Domnul Niu Herişanu, poet, sculptor (cel care a realizat şi trofeele pentru premii) ne-a asigurat că antologia de anul acesta va apărea în maximum 2 săptămâni. Graţie lui Adrian Suciu, în această antologie vor fi prezenţi şi doi helisieni: Florin Ciocea şi subsemnata. Însă la Sibiu, au fost prezenţi, prin cărţile lor, pe care Florin le-a împărţit cu generozitate nu se ştie cui, şi alţi helioţi cărora tot el le-a făcut o scurtă prezentare: Gheorghe Dobre, Dan Elias, Nicolae Teoharie, Costel Bunoaica. Marius Aldea a citit atât din creaţiile sale cât şi din poeziile lui Alexandar Stoikovici care nu a putut fi prezent la festival. Am rezonat în mod special cu poezia lui Marius, un tânăr ce pare să promită mult în literatură. Iar mi s-a terminat pachetul de ţigări, iar nu mai ştiu cine-a urmat.
Domnul Cornel Ungureanu, ajuns în tabără abia sâmbătă, a ţinut un scurt discurs. Actorul Mihai Bica ne-a surprins şi încântat totdată cu versuri de Walter Johrend, un neamţ pentru care limba română (poetică!) pare a nu avea secrete. Silviu Guga a prezentat revista şi editura „Cenaclul de la Păltiniş”, oferindu-ne numărul din iulie a.c. Florin Dochia a vorbit despre o carte a craioveanului Ioan Vintilă Fintiş. Domnul Niu Herişanu, poet, sculptor (cel care a realizat şi trofeele pentru premii) ne-a asigurat că antologia de anul acesta va apărea în maximum 2 săptămâni. Graţie lui Adrian Suciu, în această antologie vor fi prezenţi şi doi helisieni: Florin Ciocea şi subsemnata. Însă la Sibiu, au fost prezenţi, prin cărţile lor, pe care Florin le-a împărţit cu generozitate nu se ştie cui, şi alţi helioţi cărora tot el le-a făcut o scurtă prezentare: Gheorghe Dobre, Dan Elias, Nicolae Teoharie, Costel Bunoaica. Marius Aldea a citit atât din creaţiile sale cât şi din poeziile lui Alexandar Stoikovici care nu a putut fi prezent la festival. Am rezonat în mod special cu poezia lui Marius, un tânăr ce pare să promită mult în literatură. Iar mi s-a terminat pachetul de ţigări, iar nu mai ştiu cine-a urmat.
Înaintea
atelierelor, am avut o discuţie interesantă cu domnul Profesor Valeriu
Mircea Popa, stârnind indignarea lui Adrian Suciu care nu poate să
priceapă „ce găsesc femeile la domnia sa, de-l ascultă cu gura căscată”. De
fapt, înainte de asta, nu schimbasem o vorbă cu dumnealui, discuţia s-a legat
uşor de la o întrebare pe care mi-a adresat-o, întrucât aflase, prin nu ştiu ce
căi, faptul că în ziua anterioară (de Sf. Ilie) fusesem la Biserică înainte de
începerea atelierelor. De aici încolo, nu se mai spune, sunt lucruri de taină.
(Aşi! Vreau doar să-l oftic pe Adrian, făcându-l şi mai curios). Însă discuţia
a fost cu adevărat interesantă. Din păcate, invidiosul de Adrian ne-a stricat
tandemul, pretextând că trebuie să se aşeze pe scaunul meu, pentru a putea
să-şi fixeze mai bine trepiedul pentru camera de filmat. Poţi să zici ceva? Nu
poţi!
Sâmbătă, începând cu ora 18, a avut
loc decernarea Premiilor naţionale pentru poezie „Mircea Ivănescu”, într-o
locaţie interesantă: Sala Oglinzilor a
Forumului Democrat al Germanilor din România. Călin Sămărghiţan,
Preşedintele Fundaţiei „Artgothica”,
a moderat evenimentul. Ideea premiilor „Mircea Ivănescu” i-a venit lui Adrian
Suciu la festivalul trecut al Artgothicii, când poeţii erau îndureraţi de
plecarea lui Mircea Ivănescu. Zis şi făcut! Fără „Oare putem? Oare nu
ne-mpiedicăm? Oare nu ne împiedică alţii?” şi alte asemenea. Juriul a fost
compus din personalităţi marcante ale literaturii române contemporane: Ion
Mureşan (Preşedinte), Cornel Ungureanu, Leo
Butnaru, Ioan Moldovan, Felix Nicolau. Cu excepţia lui Felix
Nicolau, aflat peste hotare, toţi ceilalţi membrii au fost prezenţi la Sibiu.
Premiile acordate au fost următoarele:
Crista Bilciu
mi-a fost colegă de cameră. Astfel, am aflat, stând de vorbă cu ea, povestea
unei tinere regizoare de teatru care se luptă într-o lume ostilă, dominată de
misogini şi invidioase, să realizeze ceea ce îi place, având multe renunţări
pentru aceasta, inclusiv confortul de a avea un loc stabil de locuit. Crista
mi-a lăsat impresia unui artist gata de orice sacrificiu pentru arta sa. Mi-a
spus că încă de copil a ştiut dintotdeauna ce vrea să devină: în primul rând,
scriitoare, deoarece scriitorii i se păreau cei mai minunaţi oameni, apoi
regizoare, întrucât, după scriitori, cei mai demni de respect i se păreau
regizorii. Aşa să fie?
Cu premianta Crista Bilciu |
Programul a
continuat cu „Noaptea poeţilor” la Boemian Flow art&pub. Atmosfera a
fost destinsă de Alex, un băiat de 10 ani care a cântat superb din voce şi
chitară, inclusiv melodii compuse de el, care a interacţionat excelent cu
publicul. S-a citit multă poezie. Adrian Suciu s-a dovedit un excelent
organizator, având în vedere că poeţii nu sunt uşor de ţinut în frâu. A
convenit ca cei care doresc să „înhaţe” microfonul, să treacă mai întâi pe la
el, să se înscrie. Mai reţinută în astfel de situaţii, în plus având complexul
prozatoarei, eu n-am dat năvală la înscriere, aşa că stăteam liniştită în
colţul meu, ascultând. Adrian a reuşit să mă ridice şi de data aceasta de pe
scaun. Când mi-am auzit numele, mai s-o iau la fugă, dar m-am gândit că nu se
face, având în vedere strădania organizatorilor pentru un astfel de eveniment.
Am citit „Domnişoara Nimeni” şi am dat să scap, pretextând că a fost lungă.
Adrian mi-a ordonat să mai „zic” una, pe care să i-o dedic lui. M-am conformat.
Din sală, mi s-a spus că nu s-au văzut emoţiile, dar numai eu ştiu ce nu mi-a
tremurat, de la voce până la foile din mână. Cu atâtea somităţi poetice în jur
şi cu Paul Vinicius care stătea pregătit cu replica sa preferată: „Să-mi bip bip în ea, dacă asta-i poezie!”. Totuşi,
la poezia doamnelor s-a abţinut, probabil pentru a nu provoca oarece confuzii
de direcţie. Florinică citise şi el înainte, el are un succes teribil pe unde
se duce, doar că de data asta, începuse să nu mai vadă literele. A pretextat că
datorită luminii slabe, dar eu cred că şi la el or fost ceva emoţii. Sau nu?
Florin şi luminiţa de la capătul tunelului |
Adrian mai dădea din când în când
pauză de conversaţie. Asta mi-a plăcut teribil. Când se aculta poezie, nu se
vorbea. I-a invitat pe cei cărora nu le place, să iasă afară. Aşa şi trebuie,
dacă noi nu ne respectăm, ce pretenţii putem avea să ne respecte alţii? În
pauzele de conversaţie, am mai sporovăit cu Tania, soţia lui Andrei
Velea. După terminarea secţiunii disciplinate, s-a ţinut cea de open microphone, un fel de „care-apucă
microfonul, zice”. Printre cei care au reuşit să-l înhaţe s-au numărat Emilia
Zăinel şi Victor Potra. La plecare, am aflat de la sculptorul Niu
Herişanu că a învăţat să cioplească încă de copil, fiind nevoit să-şi
construiască singur jucăriile, întrucât tatăl său era deţinut politic, iar mama
nu-şi permitea să cumpere jucării. Mă întreb de câţi sculptori se lipseşte,
azi, ţara, având în vedere că jucăriile sunt gata „cioplite”.
După retragerea de la Boemian Flow,
s-a stat în curtea interioară până dimineaţă. Din păcate, pe la 2, eu tot a
trebuit să merg la somn, având în vedere că a doua zi timona era la mine.
M-am întors acasă cu un teanc de cărţi
pe care, din respect pentru cei care le-au scris şi mi le-au oferit, îmi permit
să le numesc aici, împreună cu autorii, în ordine aleatorie: Magda Mirea – Siaj, Maria Dobrescu – Mireasa de sare, Marinela Porumb: Dincolo de
iubire, Pădurea de sticlă şi
Reţetele Herminei, Călin Sămărghiţan
– Fardad, Florin Dochia: Prins în
lumea cuvintelor, Elegii de pe strada mea, Şarpele dezaripat.
Nu pot încheia articolul fără să
amintesc de Fara. Nu, Fara nu e o poetă, dar îi place mult poezia, la fel
şi muzica. E vorba de căţeluşa (ogar persan) lui Călin Sămărghiţan, care a fost
aproape tot timpul cu noi. Drăguţă, cuminţică şi mare iubitoare de artă.
Am rămas cu o amintire frumoasă a
taberei de poezie Artgothica, a celor care m-au bucurat prin prezenţa lor, prin
poezia, prin muzica lor. Pentru că evenimentul a avut o înaltă ţinută, felicit
organizatorii, sponsorii şi pe toţi cei care au pus umărul mai mult sau mai
puţin la reuşita manifestării. Inclusiv pe cele două doamne care au avut grijă
ca, pe parcursul şederii noastre, să nu ne lipsească nimic.
Ne-am îmbrăţişat la plecare, ba chiar
„am schimbat” vreo două lacrimi, nu spun cu cine, că dumnealui şi-a creat o
aură de tip dur şi poate nu vrea să fie dat de gol. Dar eu ştiu că lacrimile
sunt semnul unei anume sensibilităţi (ori poet insensibil n-ai să vezi, decât
vreunul pârât) şi, totodată, semn că eşti viu şi că nu faci umbră degeaba
pământului.
Florentina
Loredana DALIAN, Slobozia,
23, 24 iulie 2012
Organizator: Asociaţia
Artgothica Sibiu; Evenimente
organizate cu sprijinul Consiliului
Judeţean Sibiu şi al Eli Lilly România
Partener
principal: Editura ATU Sibiu
Parteneri: Biblioteca Judeteana Astra Sibiu, Cercul
Militar Sibiu, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. Sibiu,
Asociaţia Nevăzătorilor Sibiu, Editura Grinta Cluj-Napoca, Cafeneaua Artiştilor
„Art Cafe Sibiu”, „Bohemian Flow art&pub”, printATU.ro.
Parteneri media:
Revista „Cenaclul de la
Păltiniş”, www.agonia. ro, www.fdl.ro, „Agenţia de carte”, „Tribuna”, Radio
România Cultural
E greu printre poeţi... străin şi "singur" cu poezia în care mai crezi... dar (apropo de poezia citită la Sibiu), pe blogul meu, fără să ştiu ce ai postat aici, te-am "încondeiat" la rubrica "Dintre sute de catarge...". E un început!
RăspundețiȘtergereMinunat! Ce coincidenţă interesantă. Aseara, la Boema 33, n-am mai vrut să citesc Domnisoara Nimeni, întrucât dl. Vorona o ştia. Dar n-am scăpat, la final a insistat s-o spun "pe aia de la Sibiu". Vă mulţumesc! Mi-am permis să pun linkul pe blogul meu.
RăspundețiȘtergere