Florentina Loredana Dalian

miercuri, 25 iulie 2012

Artgothica 2012

Tabăra de Poezie, Sibiu, 19-22 iulie 2012




Întâmplător sau nu, am ajuns şi la Sibiu. Poetul Adrian Suciu, citindu-i o carte, l-a descoperit pe Florin Ciocea care, la rândul său, m-a descoperit pe mine. Pardon! Vă rog să nu vă gândiţi la măscări! Florin zice că aş fi poetă, dar v-am spus deja că la el totul este posibil. Inclusiv să încapă cinci oameni cu bagajele aferente într-o maşină Opel Corsa cu un biet portbagaj. Plus putina cu brânză, başca damigeana cu vin. Când mi-a spus că merge şi Teodora, soţia lui, şi că mai luăm doi poeţi din Bucureşti, am simţit nevoia să respir adânc şi să număr până la zece. Până la urmă, l-am convins pe Florin să numărăm doar până la patru, astfel că l-am luat cu noi doar pe poetul Daniel Vorona, sacrificându-l pe premia(n)tul Paul Vinicius. În fine, după mai multe peripeţii şi certuri între mine şi Florin care, pe cât de bun e la suflet, pe atât de rău copilot s-a dovedit a fi, am ajuns la Sibiu unde, după ce am „descălecat-o” pe Teodora la neamuri, am căutat ameţiţi Casa cu Cariatide, unde urma să ne cazăm. Noroc cu răbdătorul Dan Herciu care ne-a tot dirijat prin telefon, până s-a văzut nevoit să iasă în întâmpinarea noastră. Să nu plecaţi niciodată la drum, pe uscat, cu marinari! Busola lor funcţionează doar pe mări şi oceane. A mea, nu funcţionează niciunde, dar cel puţin recunosc.

Am ajuns la interesantul edificiu construit în stil baroc, situat pe strada Mitropoliei, la numărul 13, foarte aproape de Catedrala Ortodoxă, o casă având curte interioară, care, în mod obişnuit serveşte drept internat. Casa a fost construită în jurul anului 1800, iar după 1990, revenind proprietarilor de drept, aceasta a fost transformată în internat. Principalul sponsor este Fundaţia Elena Mureşanu, înfiinţată de soţul celei care a dat numele fundaţiei, dr. Ernst Weisenfeld, un jurnalist german care s-a căsătorit cu bistriţeanca Elena Mureşanu. Întrucât aceştia nu au avut copii, au „luat de suflet” mai mulţi elevi pe care i-au susţinut financiar să facă şcoala. Iată cum nemurirea poate fi asigurată nu doar prin urmaşi naturali, cum doi oameni care nu au avut proprii copii, continuă să aibă şi astăzi, fără a li se mai cunoaşte numărul.
Prima zi (joi), a fost un prilej de a ne cunoaşte, de a schimba impresii despre una, despre alta, evident având legătură cu literatura. Personal, exceptându-l pe Florin, nu cunoşteam decât pe Silviu Viorel Păcală, pe care-l întâlnisem la Slatina în 2008, cu prilejul unui Festival de umor, şi pe Andrei Velea, întâlnit anul trecut la Galaţi, în cadrul serilor de literatură „Antares”. De pe site-uri literare sau din cărţi ori de la televizor, îi mai „cunoşteam” şi pe alţii. M-am bucurat nespus să-i întâlnesc „pe viu” şi primirea a fost atât de călduroasă încât parcă ne ştiam de mult. 
Deschiderea oficială a avut loc vineri, 20 iulie, la orele 11, când s-a desfăşurat prima rundă a atelierelor literare. Organizatorii ne-au făcut onoarea de a deschide cu noi atelierele, Florin şi cu mine făcând o succintă prezentare a revistei Helis şi a celor ale căror nume se leagă de ea. Revista a stârnit interes, mai ales că unii dintre participanţi au mărturisit că nici nu şi-ar fi imaginat că în Slobozia se scrie (eu mai auzisem asta), că există o revistă cu frecvenţă lunară de apariţie, chiar şi editură şi o asociaţie culturală. Adrian Suciu a mărturisit că, pentru el, până acum, Slobozia reprezenta un oraş prin care trecea când mergea la mare. Îţi mulţumim, Adrian, pentru că, datorită ţie, s-a dezvăluit că Slobozia este şi altceva decât un oraş de tranzit (mai nou, dacă mergi pe autostradă, nici măcar asta nu mai e) şi te aşteptăm cu drag la festivalul pe care cu siguranţă îl vom organiza şi noi... undeva, cândva. Poetul Florin Dochia a prezentat Revista Nouă, fondată de B.P. Haşdeu, care apare la Câmpina. Din grupul primilor fondatori a făcut parte şi Ştefan Bănulescu. Florin Dochia ne-a spus că singurul exemplar care ar mai exista din primele apărute s-ar afla la Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu” Ialomiţa. Voila! Poetul Daniel Vorona a prezentat revista pe care o editează singur singurel: Vama Literară (Bucureşti). În continuare, au citit din creaţii proprii poeţi debutanţi sau consacraţi: Laura Dan, Savu Florea, Ioana Miron, Eglantina Becheru, Olivia Oancea, Adrian Suciu, Adrian Munteanu. Poate şi alţii, îmi cer scuze dacă i-am omis, dar memoria mea nu este atât de bună şi mi se terminase, de-a lungul şi de-a latul, suprafaţa liberă a pachetului de ţigări pe care notam. Iată de ce nu mă las de fumat: dacă-mi vine inspiraţia să scriu o poezie, şi n-am pe ce să notez? Nu se cuvine să piardă ţara o poetă, pentr-un moft!

Începând cu ora 17, la Biblioteca Judeţeană „Astra” din Sibiu, a avut loc evenimentul „Amprenta poeziei”, în colaborare cu Asociaţia Nevăzătorilor Sibiu. Au citit din poeziile lor domnul Savu Florea şi tânărul Andrei, de 19 ani. Nevăzător de tot atâţia ani. Nu pentru că s-ar fi născut aşa, ci pentru că „M-am născut prematur şi, când m-au dus la incubator, n-au avut ochelari de protecţie să-mi pună şi astfel am orbit”. Pardon?! Ce n-au avut? Nu, Andrei, nu ochelarii le-au lipsit, ci multe, multe alte lucruri, despre care nu vreau să vorbesc. Dar nici să băgăm capul în nisip, ca struţul, nu se cuvine. Fraţilor, când o să pricepem că un om nu-i un ou de curcă? Andrei părea marcat cel mai mult de experienţa din ultimii doi ani de liceu, petrecuţi într-o şcoală „normală”, el fiind singurul elev cu deficienţe. Spunea cu tristeţe că nu a avut prieteni, că, doar obligaţi de anumiţi profesori, colegii lui îl mai ajutau să ajungă la vreun laborator. Unii dintre noi l-au încurajat dându-i exemple de nevăzători care sunt mai grozavi decât cei sănătoşi, în multe privinţe. Ce simplu pare! M-am gândit adeseori cum arată lumea celor care n-au văzut niciodată, cum îşi reprezintă realitatea. Să trăieşti printre oameni şi obiecte despre care n-ai nici cea mai vagă idee cum sunt. Să nu-ţi poţi reprezenta forma, culoarea, chipul tău în oglindă, nimic! Însă nu doar povestea lui Andrei m-a impresionat (de fapt, el nu dorea să impresioneze pe nimeni), ci şi poezia sa. O poezie în care am simţit multă maturitate şi căldură. Ne-a spus că celor care dorim ne poate trimite pe e-mail cărţile sale. Cu prilejul evenimentului de la Bibliotecă, Adrian Suciu a făcut următorul anunţ: anul viitor, Asociaţia „Artgothica” va tipări prima antologie de poezie contemporană în alfabetul Braille. Felicitări! Iată fapte care atestă că unii se gândesc şi la cei aflaţi în suferinţă. Şi nu doar se gândesc.

Ziua a continuat cu „Noaptea poeţilor” care a început la orele 21 şi s-a desfăşurat la „Art Cafe”. (Ziua a continuat cu noaptea, înţelegeţi...). Din nou au recitat poeţii (printre care şi Amelia Stănescu, Mirela Lungu, Florin Ciocea) de data aceasta, însă, a fost şi muzică. Invitatul special al serii: Maria Gheorghiu. Despre care auzisem, îi ascultasem şi unele melodii pe net, dar nu o ascultasem niciodată live. O voce absolut încântătoare, deloc monotonă şi surprinzătoare prin trăirea pe care o transmite publicului. Ne-a cântat (şi încântat), de asemenea, şi Tic Petroşel.
Sâmbătă, s-au reluat atelierele literare, cu prezentări de carte, recitări, etc. Una dintre cărţile prezentate a fost „Mireasa de sare” a Mariei Dobrescu, despre a cărei poezie au vorbit Cezara Răducu (alias Magda Mirea) şi Silviu Viorel Păcală. Un poet care a impresionat prin forţa versului – Daniel Dăian – a prezentat cea de a treia sa carte, apărută la editura „Grinta” (Cluj Napoca). Din partea Editurii Grinta a fost domnul Gabriel Cojocaru care, după o succintă prezentare a editurii, a oferit cu generozitate cartea bilingvă a lui Lucian Blaga „În marea trecere/ Pendant la grande traversée”, precum şi o carte cu un format interesant (de inimă) dar şi cu un conţinut pe măsură, a poetului Cristian Bădiliţă, intitulată: „Fată frumoasă. Poeme de dragoste şi amor”.  


Domnul Cornel Ungureanu, ajuns în tabără abia sâmbătă, a ţinut un scurt discurs. Actorul Mihai Bica ne-a surprins şi încântat totdată cu versuri de Walter Johrend, un neamţ pentru care limba română (poetică!) pare a nu avea secrete. Silviu Guga a prezentat revista şi editura „Cenaclul de la Păltiniş”, oferindu-ne numărul din iulie a.c. Florin Dochia a vorbit despre o carte a craioveanului Ioan Vintilă Fintiş. Domnul Niu Herişanu, poet, sculptor (cel care a realizat şi trofeele pentru premii) ne-a asigurat că antologia de anul acesta va apărea în maximum 2 săptămâni. Graţie lui Adrian Suciu, în această antologie vor fi prezenţi şi doi helisieni: Florin Ciocea şi subsemnata. Însă la Sibiu, au fost prezenţi, prin cărţile lor, pe care Florin le-a împărţit cu generozitate nu se ştie cui, şi alţi helioţi cărora tot el le-a făcut o scurtă prezentare: Gheorghe Dobre, Dan Elias, Nicolae Teoharie, Costel Bunoaica. Marius Aldea a citit atât din creaţiile sale cât şi din poeziile lui Alexandar Stoikovici care nu a putut fi prezent la festival. Am rezonat în mod special cu poezia lui Marius, un tânăr ce pare să promită mult în literatură. Iar mi s-a terminat pachetul de ţigări, iar nu mai ştiu cine-a urmat.

Înaintea atelierelor, am avut o discuţie interesantă cu domnul Profesor Valeriu Mircea Popa, stârnind indignarea lui Adrian Suciu care nu poate să priceapă „ce găsesc femeile la domnia sa, de-l ascultă cu gura căscată”. De fapt, înainte de asta, nu schimbasem o vorbă cu dumnealui, discuţia s-a legat uşor de la o întrebare pe care mi-a adresat-o, întrucât aflase, prin nu ştiu ce căi, faptul că în ziua anterioară (de Sf. Ilie) fusesem la Biserică înainte de începerea atelierelor. De aici încolo, nu se mai spune, sunt lucruri de taină. (Aşi! Vreau doar să-l oftic pe Adrian, făcându-l şi mai curios). Însă discuţia a fost cu adevărat interesantă. Din păcate, invidiosul de Adrian ne-a stricat tandemul, pretextând că trebuie să se aşeze pe scaunul meu, pentru a putea să-şi fixeze mai bine trepiedul pentru camera de filmat. Poţi să zici ceva? Nu poţi!

          Sâmbătă, începând cu ora 18, a avut loc decernarea Premiilor naţionale pentru poezie „Mircea Ivănescu”, într-o locaţie interesantă: Sala Oglinzilor a Forumului Democrat al Germanilor din România. Călin Sămărghiţan, Preşedintele Fundaţiei „Artgothica”, a moderat evenimentul. Ideea premiilor „Mircea Ivănescu” i-a venit lui Adrian Suciu la festivalul trecut al Artgothicii, când poeţii erau îndureraţi de plecarea lui Mircea Ivănescu. Zis şi făcut! Fără „Oare putem? Oare nu ne-mpiedicăm? Oare nu ne împiedică alţii?” şi alte asemenea. Juriul a fost compus din personalităţi marcante ale literaturii române contemporane: Ion Mureşan (Preşedinte), Cornel Ungureanu, Leo Butnaru, Ioan Moldovan, Felix Nicolau. Cu excepţia lui Felix Nicolau, aflat peste hotare, toţi ceilalţi membrii au fost prezenţi la Sibiu. Premiile acordate au fost următoarele:
- Premiul naţional pentru poezie “Mircea Ivănescu”: PAUL VINICIUSLiniştea de dinaintea liniştei, Editura Tracus Arte, 2011.
- Premiul “Mircea Ivănescu” pentru debut: CRISTA BILCIUPoema desnuda, Editura Cartea Românească, 2011.
- Premiul “Mopete” pentru manuscris: CĂTĂLIN PAVEL



Împreună cu Valeriu Mircea Popa (stânga) şi Călin Sămărghiţan (dreapta)

Crista Bilciu mi-a fost colegă de cameră. Astfel, am aflat, stând de vorbă cu ea, povestea unei tinere regizoare de teatru care se luptă într-o lume ostilă, dominată de misogini şi invidioase, să realizeze ceea ce îi place, având multe renunţări pentru aceasta, inclusiv confortul de a avea un loc stabil de locuit. Crista mi-a lăsat impresia unui artist gata de orice sacrificiu pentru arta sa. Mi-a spus că încă de copil a ştiut dintotdeauna ce vrea să devină: în primul rând, scriitoare, deoarece scriitorii i se păreau cei mai minunaţi oameni, apoi regizoare, întrucât, după scriitori, cei mai demni de respect i se păreau regizorii. Aşa să fie? 
Cu premianta Crista Bilciu

Programul a continuat cu „Noaptea poeţilor” la Boemian Flow art&pub. Atmosfera a fost destinsă de Alex, un băiat de 10 ani care a cântat superb din voce şi chitară, inclusiv melodii compuse de el, care a interacţionat excelent cu publicul. S-a citit multă poezie. Adrian Suciu s-a dovedit un excelent organizator, având în vedere că poeţii nu sunt uşor de ţinut în frâu. A convenit ca cei care doresc să „înhaţe” microfonul, să treacă mai întâi pe la el, să se înscrie. Mai reţinută în astfel de situaţii, în plus având complexul prozatoarei, eu n-am dat năvală la înscriere, aşa că stăteam liniştită în colţul meu, ascultând. Adrian a reuşit să mă ridice şi de data aceasta de pe scaun. Când mi-am auzit numele, mai s-o iau la fugă, dar m-am gândit că nu se face, având în vedere strădania organizatorilor pentru un astfel de eveniment. Am citit „Domnişoara Nimeni” şi am dat să scap, pretextând că a fost lungă. Adrian mi-a ordonat să mai „zic” una, pe care să i-o dedic lui. M-am conformat. Din sală, mi s-a spus că nu s-au văzut emoţiile, dar numai eu ştiu ce nu mi-a tremurat, de la voce până la foile din mână. Cu atâtea somităţi poetice în jur şi cu Paul Vinicius care stătea pregătit cu replica sa preferată: „Să-mi bip bip în ea, dacă asta-i poezie!”. Totuşi, la poezia doamnelor s-a abţinut, probabil pentru a nu provoca oarece confuzii de direcţie. Florinică citise şi el înainte, el are un succes teribil pe unde se duce, doar că de data asta, începuse să nu mai vadă literele. A pretextat că datorită luminii slabe, dar eu cred că şi la el or fost ceva emoţii. Sau nu?
Florin şi luminiţa de la capătul tunelului

          Adrian mai dădea din când în când pauză de conversaţie. Asta mi-a plăcut teribil. Când se aculta poezie, nu se vorbea. I-a invitat pe cei cărora nu le place, să iasă afară. Aşa şi trebuie, dacă noi nu ne respectăm, ce pretenţii putem avea să ne respecte alţii? În pauzele de conversaţie, am mai sporovăit cu Tania, soţia lui Andrei Velea. După terminarea secţiunii disciplinate, s-a ţinut cea de open microphone, un fel de „care-apucă microfonul, zice”. Printre cei care au reuşit să-l înhaţe s-au numărat Emilia Zăinel şi Victor Potra. La plecare, am aflat de la sculptorul Niu Herişanu că a învăţat să cioplească încă de copil, fiind nevoit să-şi construiască singur jucăriile, întrucât tatăl său era deţinut politic, iar mama nu-şi permitea să cumpere jucării. Mă întreb de câţi sculptori se lipseşte, azi, ţara, având în vedere că jucăriile sunt gata „cioplite”.
          După retragerea de la Boemian Flow, s-a stat în curtea interioară până dimineaţă. Din păcate, pe la 2, eu tot a trebuit să merg la somn, având în vedere că a doua zi timona era la mine.
          M-am întors acasă cu un teanc de cărţi pe care, din respect pentru cei care le-au scris şi mi le-au oferit, îmi permit să le numesc aici, împreună cu autorii, în ordine aleatorie: Magda MireaSiaj, Maria DobrescuMireasa de sare, Marinela Porumb: Dincolo de iubire, Pădurea de sticlă şi Reţetele Herminei, Călin SămărghiţanFardad, Florin Dochia: Prins în lumea cuvintelor, Elegii de pe strada mea, Şarpele dezaripat.
          Nu pot încheia articolul fără să amintesc de Fara. Nu, Fara nu e o poetă, dar îi place mult poezia, la fel şi muzica. E vorba de căţeluşa (ogar persan) lui Călin Sămărghiţan, care a fost aproape tot timpul cu noi. Drăguţă, cuminţică şi mare iubitoare de artă.

          Am rămas cu o amintire frumoasă a taberei de poezie Artgothica, a celor care m-au bucurat prin prezenţa lor, prin poezia, prin muzica lor. Pentru că evenimentul a avut o înaltă ţinută, felicit organizatorii, sponsorii şi pe toţi cei care au pus umărul mai mult sau mai puţin la reuşita manifestării. Inclusiv pe cele două doamne care au avut grijă ca, pe parcursul şederii noastre, să nu ne lipsească nimic.
          Ne-am îmbrăţişat la plecare, ba chiar „am schimbat” vreo două lacrimi, nu spun cu cine, că dumnealui şi-a creat o aură de tip dur şi poate nu vrea să fie dat de gol. Dar eu ştiu că lacrimile sunt semnul unei anume sensibilităţi (ori poet insensibil n-ai să vezi, decât vreunul pârât) şi, totodată, semn că eşti viu şi că nu faci umbră degeaba pământului.




Florentina Loredana DALIAN, Slobozia, 23, 24 iulie 2012


Organizator: Asociaţia Artgothica Sibiu; Evenimente organizate cu sprijinul Consiliului Judeţean Sibiu şi al Eli Lilly România
Partener principal: Editura ATU Sibiu
Parteneri: Biblioteca Judeteana Astra Sibiu, Cercul Militar Sibiu, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. Sibiu, Asociaţia Nevăzătorilor Sibiu, Editura Grinta Cluj-Napoca, Cafeneaua Artiştilor „Art Cafe Sibiu”, „Bohemian Flow art&pub”, printATU.ro.
Parteneri media: Revista „Cenaclul de la Păltiniş”, www.agonia. ro, www.fdl.ro, „Agenţia de carte”, „Tribuna”, Radio România Cultural



2 comentarii:

  1. E greu printre poeţi... străin şi "singur" cu poezia în care mai crezi... dar (apropo de poezia citită la Sibiu), pe blogul meu, fără să ştiu ce ai postat aici, te-am "încondeiat" la rubrica "Dintre sute de catarge...". E un început!

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat! Ce coincidenţă interesantă. Aseara, la Boema 33, n-am mai vrut să citesc Domnisoara Nimeni, întrucât dl. Vorona o ştia. Dar n-am scăpat, la final a insistat s-o spun "pe aia de la Sibiu". Vă mulţumesc! Mi-am permis să pun linkul pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere