„SCRISORI NETRIMISE”
Un miniroman scris limpede, alert, cu o încărcătură psihologică semnificativă.
Dacă vreţi să înţelegeţi femeia, un anumit tip de femeie (complexată, interogativă, de o sensibilitate exacerbată) citiţi cartea. Este meritul necontestat al autoarei de a transforma un eveniment banal (excursia femeii la iubitul ei, în Italia) într-un adevărat expozeu introspectiv de calitate. În universul acesta, evocat cu luciditate, nimeni nu este cu adevărat fericit, sau este episodic, gradual. Eroina noastră evidenţiază tipul femeii trecută bine de treizeci de ani, care după câteva experienţe amoroase eşuate, pendulează între carieră şi stabilitatea casnică din ce în ce mai improbabilă, fiindcă şi-a construit deja în minte arhetipul bărbatului pe care şi-l doreşte, renunţă cu egoism la dragostea necondiţionată oferită de nobilul Ladaru pentru doctorul divorţat şi naturalizat în Italia.
Este o carte care se citeşte cu nesaţ şi unde în puţine pagini se construieşte o reală epopee psihologică.
„ACEEAŞI LUNĂ PESTE SAT”
Povestiri care subliniază încă o dată calitatea autoarei de fin analist al psihologiei umane. Nu este o carte optimistă; aproape fiecare personaj trăieşte o dramă, de cele mai multe ori cauzată de o dragoste eşuată şi refugiul fără întoarcere al însingurării.
Ai crede că scriitoarea a trăit cine ştie ce traumă sentimentală în tinereţe, care a marcat-o şi trenează în continuare. Din altă perspectivă poate fi geniul ei care subliniază astfel o latură rar dezvăluită a condiţiei umane.
„ŞI COPIII SE ÎNDRĂGOSTESC”
Primele titluri din volum sunt mai mult poezii, apoi autoarea intră treptat pe făgaşul care o va consacra: teoretician al iubirii complexate şi sufletelor însingurate, pune întrebări pe care mulţi dintre noi nu şi le-ar pune. Este o proză feminină? Da, fiindcă privim totul prin lentila feminină a naratoarei. Cărţile ei nu au intrigi complicate, sunt doar radiografii psihologice de mare fineţe, într-un ton original şi viguros, neinhibat. Geniul ei scriitoricesc se observă cel mai bine în „Cronica de stână” care nu-i o simplă relatare jurnalistică, ci o savuroasă cronică literară.
Dan Simionescu
Bucureşti
16.06.2011
(Revista Helis, iunie-iulie, 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu