Salonul Anual de Carte, 2012 - Ziua Scriitorilor Ialomiţeni

Ce mi-am mai amintit, pe unde viaţa, paşii mi-am mai risipit - Slobozia, 01 octombrie 2012

Conform tradiţiei, şi anul acesta, Salonul de Carte s-a deschis cu Ziua scriitorilor ialomiţeni. Au fost prezenţi scriitori din judeţul Ialomiţa, precum şi reprezentanţi ai editurilor ialomiţene. Din partea Asociaţiei Culturale Helis şi editurii cu acelaşi nume a vorbit scriitorul Gheorghe Dobre. Domnul Profesor Titi Damian a prezentat câteva cărţi apărute recent la "Helis". Au vorbit, de asemenea, Marian Ştefan, Florian Abel, Ioan Neşu, Alexandru Bulandra  şi subsemnata (o scurtă "poveste" a cărţii apărute în 2012 - "A unsprezecea poruncă"), însă au fost prezenţi şi alţi scriitori, Costel Bunoaica, Nicolae Teoharie, Florin Ciocea şi Adria Bănescu fiind doar câţiva dintre aceştia. La deschidere, au participat şi oficialităţile din judeţ. Evenimentul a fost moderat de doamna Mihaela Racoviţeanu - Director al Bibliotecii "Ştefan Bănulescu", instituţia organizatoare a evenimentului. 

M-a amuzat cum mi-a povestit Creola că i-a fost furată cartea mea ("A unsprezecea poruncă"). Ieşise cu Saşa în parc şi citea în timp ce copilul se juca. Încântată, mai citea şi suratelor de prin preajmă. La un moment dat, ca orice mamă care nu poate sta prea mult pe bancă atunci când se află cu odrasla în parc, s-a ridicat, s-a luat de altele şi a uitat de carte. Dar zice că o pusese în geantă. Acasă, nu mai era. "Nu mi-au luat banii, nu ţigările, nu bricheta, nu alt mărunţiş. Cartea!". M-am bucurat. Tot e ceva dacă am succes la bone! Iar cineva zicea: "Vai de ţara în care nu se vor mai fura cărţi!" S-ar părea că suntem pe drumul cel bun... câtă vreme mai furăm şi altceva decât şine de cale ferată. 

La Casa Tudorii, 2011

Ce mi-am mai amintit, pe unde viaţa, paşii mi-am mai risipit - 15 octombrie 2011

Apropiatul eveniment ce va avea loc la Oraşul de Floci în 13, 14 octombrie 2012, un festival culinar şi folcloric totdată, mi-a amintit că am fost acolo şi anul trecut. Doamna Creola Buzu, care mi-a făcut anul acesta invitaţia, mi-a spus că are fotografii cu mine de atunci, chiar dacă nu ştie cine le-a făcut. Şi, hotărâtă de fel, mi le-a şi trimis. Mulţumesc, Creola, că mi-ai amintit că am mai îmbătrânit cu un an şi m-am mai îngrăşat cu... 

Cu Doina Roşca, Director al Centrului Cultural "Ionel Perlea"

La plăcinte...

...înainte!

La horă, la fel

Doamnele de la Ghimpaţi, păstrătoare ale tradiţiei

Mamaia trecută de 80 de ani, studiindu-mi atent paşii, spre a mă corecta

Colecţionarul...

...şi studioasa (nu vă spreiaţi! Mimez numai)

Veniţi şi anul acesta la Casa Tudorii

Pentru cei care nu ştiu, Tudora (Teodora Cantacuzino) a fost mama domnitorului Mihai Viteazu, care a trăit multă vreme la Oraşul de Floci, important centru comercial (la vremea aceea) al Ţării Româneşti, situat pe Ialomiţa. Doamna Tudora a devenit ulterior Maica Teofana de la schitul Ostrov de pe Olt şi este înmormântată în pronaosul Bisericii Mănăstirii Cozia, alături de Mircea cel Bătrân.

Duminica de ieri

Versuri: Romulus Vulpescu

Muzica şi interpretarea: Tatiana Stepa

Romulus Vulpescu - În fiecare zi

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama că, in loc,
Rămâne un deşert de disperare.

Ne amageşte lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o şovăire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Insinguraţi in doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
In zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi intr-un târziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă;
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

In fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, in loc,
Ramane un deşert de disperare 

Muzica: Tudor Gheorghe
Aranjament orchestral: Marius Hristescu

Romulus Vulpescu - Dialog pentru septembrie

Septembrie galben. Seri lungi, viorii, 

Fug zilele verii spre soare. Trec stol

Cocorii scad sus. Toamna vine domol.

Din vara în vara, dînd iernii ocol

Septembrie cald e-n septembrie gri, 

Septembrie galben, putem hoinari ?

Septembrie cald, nu muri, nu muri, nu muri !

Septembrie gri, septembrie gri

Septembrie arde-n paduri aurii, 

Se mistuie vara din pomi în pîrjol.

Chipul toamnei e plumb. De-atît fum se-nnegri.

Cocorii s-au dus. Toamna, cerul e gol:

Septembrie cade-n septembrie gri

Septembrie, septembrie gri

Septembrie cald, nu muri, nu muri!

Nu muri ! 

O candelă pentru Adriana

În memoria Adrianei Marinescu (născută Dănilă)

Din clepsidra ta s-a scurs tot nisipul,

orele au încremenit,

timpul, acum, curge altfel.

Luminai discret ca o rază de lună,

te-ai stins la fel,

îmbrăţişându-i pe toţi

în oceanul generozităţii tale.

Aprind o candelă şi tac. 

Ştiu, nu ne mai văzusem demult,

dar acesta-i un amănunt fără importanţă, 

acum e târziu,

acel târziu al prea-târziului

şi lacrimile curg fără rost.

Există un fel de simţire

ce n-are nevoie de cuvinte.

tu m-ai iubit, ştiu asta,

ce nu ştiu e dacă şi tu

ai ştiut...

Într-un alt mâine

Până mai ieri, ploua cu trandafiri,

azi doar vreo frunză îngălbenită

se mai conformează legii gravitaţiei.

Trecătorii îşi surâd convenţional,

ca la o paradă de suflete.

Toamna aceasta se poartă sufletul

ca accesoriu asortat cu nimic;

unii parcă şi l-ar căra în spate, ca pe o raniţă.

Toamna aceasta se poartă zâmbetele convenţionale

şi inima la rever.

Când privesc răsăritul,

aceeaşi trecători văd soarele cum apune.

Ne grăbim, ne grăbim

către o nouă zi a unei existenţe

pe care n-avem timp, n-avem timp

s-o mai şi trăim.

În alergarea asta bezmetică nu mai e timp,

nu mai e timp să ne oprim

să observăm cum viaţa se tot scurtează

ca o rochie lungă de bal

transformată în minijupă.

Nu e timp nici,

nu e timp nici să iubim;

Am strâns într-un sertar (pe care n-avem timp să-l deschidem)

toate declaraţiile noastre de iubire

cărora le vom da drumul ca unor porumbei călători

într-un alt mâine…