„Frumusețe străină” la Urziceni – lansare de carte și expoziție de acuarelă și ilustrații

 

14 decembrie 2024

 

 

Au fost mai multe lansările cărții mele de proză scurtă, dar cea mai dragă a fost cea de azi, de la Urziceni, Casa Municipală de Cultură, organizată magistral de Nicolae Petrache, amfitrion al multor altor manifestări culturale de excepție. Fiecare lansare a fost specială în felul ei, dar cea de azi a avut un plus, ori mai multe. La Urziceni a încolțit ideea unei cărți realizate împreună: pe de o parte, prozele mele, pe de alta, ilustrația lui Marian Avramescu. Pentru prima dată a participat și el la lansarea cărții noastre, pentru prima dată s-a reunit „familia tradițională” (artistică, desigur) cum ne-a numit Marian, în jurul copilului literar născut anul acesta, prin vară. Și mai e ceva acolo, la Urziceni, la Nicu, oameni cu deosebit simț artistic, public luminat și înconjurat de o energie bună a locului, propice unor astfel de întâlniri frumoase.

Sunt profund recunoscătoare celor deja amintiți, dar și scriitorului Titi Damian, care a vorbit atât de profesionist despre carte, celor care m-au însoțit de la Slobozia (scriitorul Gheorghe Dobre, ziaristul Nicolae Tache, poeta Vali Șerban și buna mea prietenă Maria Iordache), prietenilor, mai noi sau mai vechi, din Urziceni, fiecare dintre ei cu acea prezență activă, exprimând păreri, zâmbind, oftând, povestind, ascultând, fotografiind.

S-a lansat o interesantă dezbatere pe tema sintagmei „Frumusețe străină”, așa cum fiecare și-o reprezintă, și asta m-a bucurat enorm, căci ce este omul care se apleacă asupra cuvântului, decât un căutător de sensuri, de frumos? Că frumusețea străină ar fi despre singurătate, că ar fi despre intangibil, despre dor sau despre tot ce te distrage și te-ar putea abate din drumul spre desăvârșire. Și eu cred că e puțin din toate și toate la un loc.

Publicul prezent a avut bucuria de a admira și lucrările artistului Marian Avramescu: 10 peisaje în acuarelă și 10 ilustrații din cartea lansată. Unii chiar și le-au dorit să le aibă acasă, ceea ce mi s-a părut extraordinar. Așa cum și-au dorit și alte cărți ale mele, printre care două aveau copertele realizate tot de Marian Avramescu. Însă publicul a apreciat nu doar lucrările sale, ci și generozitatea de care a dat dovadă, realizând portretul fiecăruia dintre cei prezenți, un dar minunat în prag de sărbători.

Cumva, a fost cu noi și umoristul Ananie Gagniuc, atât de prezent cândva la Revelioanele Caricaturiștilor organizate la Urziceni, cartea noastră comună „De râsul CUC-ilor” fiind una dintre cele mai solicitate. Cumva, au fost prezenți și doi dintre cei care nu mai sunt sau care sunt într-o altă dimensiune acum: poetul urzicenean Ion Văduva – plecat de curând dintre noi - și poetul binecunoscut Lucian Avramescu (fratele lui Marian), de la a cărui plecare s-au împlinit recent 3 ani. În memoria celor doi s-a ținut un moment de reculegere. Am citit o poezie de Lucian Avramescu, a cărei primă și ultimă strofă exprimă poate unele dintre cele mai frumoase versuri de dragoste scrise vreodată din categoria iubirilor neîntâmplate (cum, de altfel, își intitulase poetul ciclul acesta):

„mi-e dor de tine cum mi-e dor de mine
mi-e dor de un neîmplinit păcat
aproape că de stele mi-e rușine
că între noi nimic nu s-a-ntâmplat”

Nimeni nu este uitat, câtă vreme a făcut parte din familia aceasta mai mare a visătorilor. Și-mi vine-n minte acum versul Magdei Isanos: „Doamne, unde-ai să ne-așezi pe noi, visătorii?”

Vă mulțumesc tuturor, visătorii mei dragi!

 

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 14 decembrie 2024