Amintiri din viitor - Lucrare de control la istorie

Nume elev: BXW70127

          Data: 4 iulie 3019

          Subiect: Scrieți un eseu despre unul dintre strămoșii românilor, localitatea sa    de baștină, preocupările și realizările locuitorilor acesteia

          Titlul: Mihai Viteazul și Târgul de Floci

Unul dintre înaintașii noștri de vază a fost Domnitorul Mihai Viteazul care se numea așa din cauză că avea viteză mare când umbla călare pe gloaba lui, cam 4 Mbiți/ s, ceea ce la vremea respectivă se putea considera o viteză chiar fulgerătoare.

Mihai Viteazul s-a născut într-o așezare așezată pe la Dunăre, numită Orașul de Floci. Flocii erau așa, un fel de sârmă mai moale, proveniți din lâna oilor sau altor viețuitoare. Pe vremea aceea, nu se auzise de wireless. De aceea ei aveau multe întrebuințări. Locuitorii orașului se îndeletniceau cu scărmănatul flocilor și ei se numeau flocari, pe care apoi îi vindeau unora în schimbul aurului sau altor metale prețioase cum ar fi lâna de aur. Aceia care cumpărau se numeau flocoși. Știința care se ocupa cu studiul acestei îndeletniciri se numea flocinologie, iar cei care o practicau – flocinologi. Despre Mihai Viteazul nu se știe sigur, dar se presupune că avea mulți floci. Aceasta deoarece mama sa, Tudora, era un fel de femeie de afaceri la vremea aceea și era în cârdășie cu multe neamuri străine cărora trebuia să le asigure rația anuală de floci, contra unor sume de bani pe care arheologii zilelor noastre, ajutați de flocinologi, le-au găsit împrăștiate sub pământ, de-a lungul și de-a latul.

Dintre faptele sale de vitejie, cea mai tare se pare că a fost aceea că a realizat un fel de unire a tuturor românilor, chiar dacă ei niciodată n-au putut să fie prea multă vreme uniți. Mihai Viteazul a fost asasinat pe Câmpia Turzii, așa-i trebuie dacă nu și-a văzut de treaba lui și i-a iritat pe nobilii maghiari (vorba vine – nobili, că ăia n-au fost nobili de când se știu). De la etnia aceasta crudă care a viețuit și ea se pare pe aici ne-au rămas și ceva dovezi folclorice consemnate în anale: „Suie Horthy pe statuie/ Să ia de la Iancu...” să ia de la Iancu un cuvânt cu care românii se îndeletniceau mult în trecut, mai ales un anumit partid de la guvernare, dar care cuvânt este intraductibil în zilele noastre, strămoșii nelăsându-ne dovezi suficiente ale existenței sale. Cele mai noi cercetări în domeniul muiologiei au dezvăluit că respectivul cuvânt, format din patru litere, ar fi fost un fel de strigăt de luptă, cu care strămoșii se înarmau atunci când nu prea aveau cu ce (arme), strigăt care i-a ajutat să rămână fermi pe aceste meleaguri și să țină piept hoardelor de tot felul care ne-au cotropit teritoriul în lung și-n lat. Unul dintre cei mai cunoscuți muiologi a scos recent la iveală dovezi științifice din care reiese că acest cuvânt era un fel de mantră a românilor, un cuvânt cu valoare magică, pe care îl invocau ca protecție împotriva multor prăpăstii, cum ar fi: neamuri dușmane, boli, foc, apă, uragane și chiar deochi.

Relicva folclorică are și o continuare: „Și dacă mai vreți Ardeal,/ O s-o luați și de la cal.” De unde conchidem că respectivul termen era atât de uzual în vremurile acelea, încât până și caii se ocupau cu el.

Despre Mihai Viteazul se mai crede că a fost un satrap, trimițându-și oștenii la moarte, conform versurilor poetului Dimitrie Bolintineanu: „Nu vă urez viață, căpitanii mei,/ Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!” De unde tragem concluzia, având în vedere că el a sfeclit-o înaintea oștenilor, că zicala din străbuni – „Nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește” - s-a aplicat cu rată mare de succes și în cazul lui. Basta!

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 04 iulie 2019

https://leviathan.ro/amintiri-din-viitor-lucrare-de-control-la-istorie-de-florentina-loredana-dalian/?fbclid=IwAR1IJs9LPCdqtTm2XHL02W23p6LwFE4z6PK49CIq3BK9U42AhV0-V_ZQkjM