Ostrov 32

Ascultă glasul acesta al slovelor nerostite,

ascultă bătăile acestei singuratice inimi!

Vei înțelege ceea ce se află dincolo de înțeles,

vei vedea cum toate corăbiile încă neeșuate

duc spre ostrovul acesta în care               

firul de iarbă pândește apropierea pașilor tăi.

Nu, nu e vremea să vii!

Poarta n-a mai fost deschisă de-o veșnicie,

iarba a rămas netăiată, mai înaltă decât copacii

mai înalți decât aspirațiile noastre.

Pe-afară, lumea se schimbă,

pe-aici, se schimbă doar anotimpurile

și - din când în când - câte-o vorbă, de unul singur.

Pe-aici nu vine mai nimeni pe cărarea ce urcă,

nimeni nu pleacă pe aceeași cărare coborând.

Verile, auzi numai zumzetul albinelor

culegând polenul din speranțe,

iar toamna, da, toamna -

împrăștiat peste tot, doar fumul amintirilor...

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 13 iulie 2017