Muzică şi garoafe roşii (2)

Şi anul acesta, ca şi anul trecut, Asociaţia “Din inimă pentru aproapele”, cu binecuvântarea P. S. Episcop Vincenţiu, al Sloboziei şi Călăraşilor, la iniţiativa Părintelui Protopop Dumitru Drăghici şi sub coordonarea artistică a Părintelui Cătălin Stanciu, a oferit femeilor creştine din Ialomiţa un regal de muzică şi garoafe roşii, dedicat îndeosebi mamelor, cu ocazia zilei de 8 Martie.

Evenimentul s-a desfăşurat în data de 07 martie 2013, începând cu orele 17:00, la sala de spectacole a Centrului Socio-Cultural “Episcopul Damaschin” din Slobozia. Protagoniştii spectacolului au fost, în ordinea intrării în scenă: Corala “Sfântul Mare Mucenic Mina” a Protopopiatului Slobozia, sub bagheta dirijorală a Pr. Cătălin Stanciu, Grupul artistic “Fiore Blu”, al elevilor de la Şcoala Generală nr. 2 “Sfântul Andrei” din Slobozia, condus de prof. Daniela Popa şi Grupul vocal al Cercului de Cateheză de la Parohia Amara II, coordonat de Pr. Emilian Petre. Prezentarea momentelor artistice a fost asigurată, cu prestanţă şi eleganţă (şi parcă şi cu ceva mai multă căldură, de data aceasta) de Părintele Consilier Episcopal Constantin Pătraşcu.

Corala "Sf. M. Mucenic Mina"

Corala a avut un repertoriu minunat. Dacă anul trecut, mărţişorul muzical a fost melodia “Metanie”, prezentată atunci în primă audiţie, anul acesta a fost “Resteul”. Tot în primă audiţie, piesa “Lele”, interesantă nu doar ca aranjament muzical, ci şi prin versurile şugubeţe. Strălucite au fost şi interpretările, atât cele în grup, cât şi cele solo (Arhid. Silviu Nicuşor Dascălu, Pr. Cătălin Stanciu) şi duet (Pr. Cristian Munteanu, Pr. Marius Ungureanu).

"Fiore Blu"

Copiii de la “Fiore Blu” au interpretat frumos şi cu gingăşia specifică vârstei cântece dedicate mamei şi au recitat poezii. Aici, la capitolul repertoriu poetic,  am o mare durere şi poate n-aş face vorbire, dacă fenomenul nu ar fi generalizat. Mă adresez strict educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor, cu scuzele de rigoare faţă de aceia care constituie excepţie. Dar am văzut prea multe “serbări şcolare” în ultima vreme, ca să nu mă pronunţ pe baza unei statistici personale. Doamnelor, domnişoarelor, domnilor dascăli, în primul rând avem la dispoziţie marea literatură română, sunt atâţia poeţi veritabili care au scris versuri minunate despre mamă/ părinţi sau bunici (doar câteva exemple: George Coşbuc, Vasile Militaru, Octavian Goga şi – mai aproape de zilele noastre – Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Mircea Micu), de ce e nevoie să intoxicăm minţile acestor copii cu versificaţii de doi bani? De ce să umblăm cu telenoveaua poetică prin şcoli/ grădiniţe, când am putea să îi învăţăm încă de mici bunul gust în toate (inclusiv sau mai ales în literatură). De ce să dăm apă la moară celor care încearcă să ne convingă că suntem un popor de tâmpiţi, ceea ce n-am fost niciodată şi nădăjduim nici să nu ajungem. Dar mare atenţie! Graniţa e atât de fină. Aceşti copii, la rândul lor, când vor creşte, vor învăţa pe alţii. Astfel, în loc să propagăm calitatea (în toate domeniile), ce vom face? Ştiu că acum se vor îndrepta spre mine simultan o mie de roşii stricate şi ouă clocite. Dar îmi asum riscul. Pentru această generaţie de copii absolut minunaţi, pe care noi nu avem voie să o schilodim sufleteşte şi intelectual. Veţi spune poate că sunt prea mici pentru a învăţa anumite poezii. Dar există poezie adevărată chiar şi pentru copii (legat de tema mama: voi exemplifica numai cu una, pe care o pot învăţa chiar şi cei de grădiniţă: “Cea mai scumpă de pe lume”, de Nichita Stănescu). Să nu fiu greşit înţeleasă! Apreciez enorm efortul pe care îl faceţi, de multe ori în afara orelor de program, pe bani puţini sau deloc, însă cu atât mai mult, dacă facem lucrurile, să le facem bine! Revenind acum la subiect – cu scuze pentru paranteza cam lungă – Grupul “Fiore Blu” a fost foarte apreciat de public, şi pe bună dreptate. Eu însă menţin rezerva asupra alegerii “versurilor” (nu tot ce are rimă e poezie şi reciproc – nu tot ce-i poezie are rimă) şi sper ca la următoarea reprezentaţie să văd schimbarea. Dacă n-aş fi crezut că se poate, nu mi-aş fi răcit gura. Hai, luaţi-vă roşiile şi ouăle înapoi, că-i criză!

Irina, Corul din Amara şi Pr. Emilian

Despre Corul de la Parohia Amara II am mai scris, cu ocazia unui concert de colinde.  Menţin aceeaşi admiraţie şi aceleaşi felicitări: Părintelui Emilian Petre, tuturor membrelor corului, Irinei Călin (care a interpretat solo o şansonetă, foarte frumos şi cu mult aplomb) şi Andreei Călin (coincidenţă de nume sau?...). De departe cel mai emoţionant şi strălucit moment al spectacolului l-a constituit interpretarea Andreei, mai cu seamă a melodiei “Je suis malade” (a doua melodie, din păcate, nu i-a pus în valoare prea bine vocea şi calităţile interpretative de excepţie). Publicul prezent a reacţionat cel mai entuziast la acest moment. (În paranteză fie spus, trebuia pus mai către finalul evoluţiei corului, întrucât a ridicat foarte mult ştacheta, făcând ca interpretările următoare să pară cam palide, deşi nu au fost, dar prin comparaţie…). 

Andreea Călin

O felicit în mod special pe Andreea Călin, pe părinţii acesteia, pe profesorii ei de muzică şi franceză, pe Părintele Emilian. Din investigaţiile ulterioare, am aflat că Andreea este elevă a Liceului de Artă “Ionel Perlea” din Slobozia, că mai e şi olimpică la română şi la o altă materie, că anul trecut a fost premiată de Primul Ministru. Dincolo de toate aceste realizări ale ei, o felicit şi pentru ţinuta scenică impecabilă, simplitatea şi bunul simţ artistic de care dă dovadă. Acasă, am ascultat/ vizionat pe youtube aceeaşi melodie în interpretarea celebrei Lara Fabian. Sincer, aceasta din urmă nu m-a convins, prea se străduia cu multe mâini şi creţuri pe la ochi să demonstreze cât suferă şi cât e de malade. Andreea a transmis prin simpla voce, interpretare şi trăire interioară un fior care a învăluit întreaga asistenţă. Mă opresc aici cu laudele. Sper că se va orienta spre muzica de operă, dacă nu cumva, cuprinsă de pragmatismul zilelor noastre,  altă profesie îi va face cu ochiul. E greu atunci când ai de ales dintre mai multe posibilităţi pe care viaţa ţi le scoate în cale.

Pr. Protopop Dumitru Drăghici

În final, P.C.Pr. Dumitru Drăghici, Preşedintele Asociaţiei, a adresat un frumos cuvânt doamnelor, mamelor prezente şi urări de La mulţi ani, încheind cu „La mulţi ani, mamă! La mulţi ani, femeie!”

Închei şi eu, adresând felicitări tuturor protagoniştilor spectacolului, spunând că mi-a plăcut mai mult decât cel de anul trecut şi mai puţin decât cel de anul viitor (de unde ştiu? Păi ştiu! Dacă n-ar fi aşa, atunci n-ar fi în regulă) şi mulţumiri călduroase Asociaţiaţiei “Din inimă pentru aproapele”, Părintelui Dumitru Drăghici şi Părintelui Cătălin Stanciu pentru iniţiativă şi deosebita implicare, pentru faptul că, în vârtejul atâtor responsabilităţi, şi-au făcut timp şi au presărat suflet, pentru a ne face o bucurie.

La mulţi ani tuturor mamelor! Pentru acestea voi aminti versul lui Mircea Micu: „Mamă, eşti mai frumoasă ca o duminică fără sfârşit!”

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 08 martie 2013

Post scriptum pentru cârcotaşi: Pentru cârcotaşii care vin cu argumentul că 8 Martie nu e o sărbătoare creştină (aşa este!), că ea a fost inventată de comunişti pentru a umbri sărbătoarea Buneivestiri din 25 martie (aşa o fi!), adresez următoarele întrebări: e creştineşte să-ţi cinsteşti părinţii? Sau să preţuieşti femeia? Şi dacă da, mai are importanţă că aceasta se întâmplă (şi) într-o zi de 8 Martie? Sau ne pitim pe după cireş căutând scuze ieftine ca să nu facem nimic? Ori suntem prea misogini şi ne deranjează că sunt prea onorate femeile, în loc să-şi vadă mai departe de cratiţa lor? Sau ce?