Florentina Loredana Dalian

marți, 26 noiembrie 2013

Ninge




Ninge, viscoleşte fără îndurare,
Ninge peste suflet, parcă a uitare.
Ninge. Cui îi pasă că-n grădina mea
Obosiţi sunt merii şi-ngheţaţi sub nea?

Ninge şi ninsoarea poartă-n ea durerea
Unor zile albe, când aveam puterea
Să credem în vise şi în cifra doi;
Ninge. Li se rupe norilor de noi.

Ninge. M-aş tot duce pe unde-am mai fost,
De-ar avea ninsoarea asta vreun rost!
M-aş preface-n ană spre manole-al meu,
Da-mi stă-n cale zidul dureros şi greu.

Ninge, fir-ar iarna dumneaei de viaţă!
De atâta alb, sufletu-mi îngheaţă...


Slobozia, ianuarie 2009


video



2 comentarii:

  1. Supărare, revoltă, nemulțumire, frustrare, dezamăgire, resemnare, răbufnire.......deși toate aceste elemente poartă sub haină tristețea sub diferitele ei forme, în același timp au reușit să creeze prin talentul dumneavoastră de „pictor” atent, delicat și minuțios un adevărat tablou poetic. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vă mulţumesc mult, Gabriel! Bucuroasă de fiecare trecere, de fiecare zicere a domniei voastre. Mă gândeam că acestui text i s-ar putea reproşa tonul oarecum desuet. Dar, dacă un poet (mai) tânăr spune de bine, înseamnă că aşa este :)
    Cât despre sentimente, da, la vremea aceea (când am scris) erau toate îngrămădite în mine. Trebuia cumva să le dau afară, ca să mă salvez...

    RăspundețiȘtergere