Șarpele
Piesă de teatru
scurt pentru copii, de Florentina Loredana Dalian
Personaje:
Profesoara
de biologie
Profesorul
de fizică
Profesoara
de religie
Profesoara
de literatură
Profesorul
de matematică, directorul școlii
Mama
lui Radu
Tatăl
lui Radu
Elevi
de gimnaziu: Radu, Ileana (tocilara clasei), Costi, Marina (literata clasei), elev
1, 2, 3, 4 + figuranți
Scena I
Decorul:
o sală de clasă
Elevii
sunt la ora de biologie (zoologie)
Elevii se află în
clasă, se foiesc, unii tocesc din carte. Intră profesoara de biologie, elevii
se ridică și salută.
Elevii
(în cor): Bună ziuaaa!
Profesoara
de biologie: Bună ziua! Luați loc! Pune
catalogul pe catedră, privește amenințător către elevi, apoi li se adresează: Ce
lecție am avut de învățat pentru astăzi?
Elevii
în cor: Despre șerpi! Câțiva sâsâie, unul
ține de coadă un șarpe de jucărie, din acela care imită târâișul șarpelui,
îndreptându-l spre colegul de bancă.
Elev 1:
Ghicitoare: „Este lung si subțirel, Blana nu e pentru el, Se
târăște pe uscat, Și te mușcă imediat.” Ghiiici
ce-i?!
Elevii
(în cor): Sssssss!
Profesoara de
biologie (încercând să facă liniște): ȘȘȘȘȘ! Gata! Vorbiți pe rând!
Elevii
râd. Profesoara deschide catalogul și deodată se face liniște.
Profesoara de
biologie: Așadar, cine-mi spune titlul lecției de astăzi? (Câțiva cu mâna sus) Spune tu! (arată către o elevă - elev 2)
Elev 2 (tare, cu
un ton de parcă ar preveni-o): Șarpele, doamna profesoară! Șarpele!
Profesoara
tresare, speriată, apoi controlează sub catedră, sub scaun, în jur.
Elev 3: Doamna
profesoară, e adevărat că cei de la B v-au pus un șarpe sub catedră când le-ați
predat lecția? (Chicoteli)
Profesoara de
biologie: Niște needucați! O să le-arăt eu lor! Și vouă, la fel! Neciopliților!
După ce că nu învățați nimic, mai sunteți și obraznici! Ia, să vă văd acum!
Clasificarea șerpilor. Cine-mi spune de câte feluri sunt șerpii?
Elev 4: Știu eu,
doamna profesoară! De mai multe feluri! Râde
satisfăcut, ceilalți se amuză, de asemenea.
Profesoara de
biologie: Stai jos, 4! Să te înveți minte. Cum te cheamă?
Elev 4: Ionescu
Valentin, dar colegii m-au poreclit Șarpe. (Râsete)
Profesoara de
biologie: Ție îți arde de glume?! La școală nu venim să glumim! La școală venim
să învățăm! Să glumești la maică-ta acasă, ai înțeles? Mâine, să vii cu ea de
mână la școală!
Elev 4
(întristat): Nu pot, doamna...
Profesoara de
biologie (isterizată, îl trage de urechi): Ceee, cum îți permiți, neghiobule?!
Dacă eu am zis să vii cu maică-ta la școală, așa să faci!
Elev 1:
Lăsați-l, doamna profesoară, maică-sa-i moartă!
Profesoara de
biologie: Mă rog, mă rog... când vă mai moare câte-un părinte, anunțați-mă și
pe mine, să nu-l mai convoc!
Elev 2: Știe
toată școala, doamna profesoară.
Profesoara de
biologie: Adică ce vrei să spui, că știe toată școala, numai eu n-am aflat?!
Obrăznicătură!
În
clasă e o tăcere semnificativă.
Profesoara de
biologie: Morții cu morții, viii cu viii. Și șerpii cu copiii. Să v-aud despre
șerpi! Câte feluri de șerpi cunoaștem?
Elevii
ridică mâna, profesoara îi pune, pe rând, să răspundă.
Elev 1: Șarpele
casei.
Elev 2: Sau al
clasei...
Profesoara de
biologie: În capul vostru! Numai șerpi aveți în cap!
Marina: Ba nu,
doamna profesoară, șarpele casei există, mi-a spus mie bunica. Și nu numai
bunica. Poetul Marin Sorescu chiar a scris o poezie cu acest titlu. Începe așa:
„Venea din curte și intra într-o gaură/ Din beciul casei./ Era un șarpe
gulerat, mai mult alb, alburiu./ George era copil: - Uite șarpele, uite șarpele!”
Profesoara de
biologie (tresărind, spre amuzamentul
copiilor): Unde-i?! Apoi,
revenindu-și: De poezie ne arde nouă? (Apăsat):
Suntem la ora de zoologie! Zoo...
Marina: Termenul
„zoologie” provine de la cuvintele
grecești: „zoon” - animal și „logos” - știință.
Profesoara de
biologie: Termină, dragă, cu literatura!
Marina: Nu e
literatură, doamna, e terminologie... din franțuzescul „terminologie” (pronunție
franțuzească), care, de bună seamă, are la bază tot cuvintele latinești...
Profesoara de
biologie: Dar termină, dragă, cu terminologia, că m-ai terminat! Nu mai vreau
s-aud nimic, decât șerpi! Șeeerpi!
Clasa: Sssssss!
Elev 3 (către
Marina): Terminatoareo!
Elev 4:
Terminator I (pronunție englezească)
Profesoara de
biologie: O să-l vedeți pe Terminator II în persoană! În persoana mea! Câte
feluri de șerpi cunoaștem? Hai, primul șarpe. Auuud?
Costi: Șarpele
Micului Prinț.
Marina: „Micul
Prinț” - capodoperă literară a scriitorului Antoine de Saint-Exupéry...
Costi: Da. Micul
prinț era de părere că „Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e
obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri.” Exemplul cu
șarpele este edificator: Micul Prinț desenează ceva, apoi le arată oamenilor
mari și-i întreabă ce este. Ei, lipsiți de imaginație, răspund la unison că
Micul prinț a desenat o pălărie. Iar lui nu-i vine să creadă că aceia n-au
văzut că, de fapt, desenul reprezenta un șarpe boa care a înghițit un elefant.
Profesoara de
biologie: Boooaaa! În sfârșit am auzit și eu o specie de șarpe! Altul! Alt
șarpe!
Elev 1: Șarpele
Kaaa. Cel din desenele animate cu Mowgli.
Marina: După
„Cartea Junglei”, de Rudyard Kipling.
Elev 2 (către
colegul de bancă): Trussssst in meeee!
Profesoara de
biologie: Terminați! Nu suntem nici la ora de literatură, nici la desene
animate! Mi-ați mâncat sufletul. Vreau s-aud o clasificare corectă a șerpilor.
Ileana, măcar tu ai învățat pentru astăzi? Ce sunt șerpii, ce caracteristici
au și cum se clasifică ei?
Ileana
(turuind): Da, doamna profesoară. Șerpii sunt un subordin de reptile fără
membre, câteva specii sunt veninoase și toți șerpii sunt carnivori. În țara
noastră, există infraordinul Henophidia (Henofidia),
Alethinophidia (Aletinofidia) și
Scolecophidia (Scolecofidia). Ordinul
Henophidia cuprinde familiile: Boidae (Boide),
Colubridae (Colubride) și Viperidae (Viperide). Din această ultimă familie,
întâlnim: vipera cu corn bănățeană, vipera cu corn dobrogeană, vipera comună,
vipera bosniacă și vipera de fâneață.
Elev 3 (aparte):
Și „vipera” de biologie.
Profesoara de
biologie: Tu de-acolo, ce-ai spus? Ți-a venit graiul? Că de obicei dormi pe
tine.
Elev 3: N-am
spus nimic, doamna profesoară, probabil am vorbit în somn.
Profesoara de
biologie: Mă rog... Bravo, Ileana! Te felicit. Pentru astăzi ai nota 10. Iată,
boi... boa ce sunteți, că se poate învăța. Ileana va ajunge departe, în timp ce
voi o să frecați dușumele toată viața.
Elev 4: Păi,
dacă tot o să frecăm dușumele, la ce-o să ne folosească să știm clasificarea
șerpilor? Și la ce-o să-i folosească Ilenei dacă le știe p-astea cu...
(fonfăindu-se, imitând-o): Henofidia, Hepatidia și Sclerofidia?
Profesoara de
biologie: Ia să vedem dacă, în afară de categoriile enunțate de colega voastră,
mai cunoaștem alte specii de șerpi.
O
vreme e liniște în clasă, după care Radu ridică mâna, timid.
Profesoara de
biologie: Tuuu, Radule? Te ascultăm.
Radu: Doamna
profesoară, mă gândeam că dacă tot am învățat despre șerpi, ar trebui să
amintim și de...
Profesoara de
biologie: Hai, lasă introducerea, că acum se sună. Treci la subiect!
Marina: Subiect:
Parte principală de propoziție care se exprimă prin substantiv...
Profesoara de
biologie: Taci, odată! Spune, Radu, despre ce șarpe vrei să ne vorbești?
Radu: Despre cel
din Grădina Edenului.
Profesoara de
biologie (contrariată): Dihania asta de unde-a mai apărut?! Și ce grădină
zoologică-i aia, că n-am auzit de ea.
Radu: Doamna
profesoară, Grădina Edenului este Grădina Raiului, în care trăiau la început
Adam și Eva pe care a ispitit-o șarpele, ceea ce a dus la alungarea lor din
Rai.
Profesoara de
biologie: Radule, ai căpiat? Ce caută Raiul la ora de biologie? Și
nepricopsiții ăștia de Adam și Eva cine mai sunt? Tot niște inconștienți, așa,
ca voi?
Radu: Da, tot
niște inconștienți, dar nu ca noi, ci altfel. Ei sunt primii oameni pe care i-a
creat Dumnezeu. Și pentru că n-au ascultat porunca Acestuia...
Profesoara de
biologie: Dumnezeeeu? Te crezi la bisericăăă? Ce prostii ești în stare să
debitezi! De teoria evoluționistă a lui Darwin ai auzit? Păi unde era s-auzi?
Darwin a demonstrat - a demonstrat, rețineți! - că omul se trage din maimuță.
Și tu-mi spui că pe om l-a creat Dumnezeu?
Elev 1: Și mama
e de aceeași părere, doamna profesoară. Când vine tata beat acasă, îi zice:
„Când te văd în halul ăsta, îmi vine să-i dau dreptate lui Drawin ăla, mai că
mă convinge că omul se trage din maimuță!”
Elev 2: Sau din
șarpe.
Clasa
râde. Profesoara bate din picior, enervată.
Profesoara de
biologie: Unde ai citit tâmpeniile astea? Sau sunt scornite de tine?
Radu: Scrie-n
Biblie, doamna profesoară. Ne-a spus și la ora de Religie.
Profesoara de
biologie: Ceee? Aia nu-i materie! Nimeni, în această școală, nu e calificat în
șerpi, deci nimeni, cu excepția mea, nu vă poate învăța despre asta. Eu am
studii de specialitate, am diplomă, nu iau lecții de la niște mucoși. În
concluzie, Radule, dacă tăceai, filozof rămâneai. Dacă tăceai astăzi, la ora
mea, erai și tu ca majoritatea, unul care n-a avut nimic de câștigat, dar nici
de pierdut. Dar fiindcă ți-a trecut prin tărtăcuță să tranformi ora de biologie
în cateheză, ai un mare doi. Și voi supune cazul tău dezbaterii în Consiliul
Profesoral, pentru scăderea notei la purtare.
Costi: Dar ce-a
făcut, doamna profesoară, de ce să-i scădeți nota la purtare?
Profesoara de
biologie: Tu cine ești, avocatul lui? Ai grijă să nu te pricopsești și tu cu
vreun doi!
Se
aude clopoțelul (soneria) de terminarea orei.
Profesoara de
biologie: Am pierdut ora degeaba cu prostiile voastre. Pentru data viitoare,
învățați tot șerpii. Până nu stăpâniți bine lecția asta, nu trecem mai departe.
S-a-nțeles? O să vă iasă șerpi pe nas!
Iese.
Elevii ies și ei în pauză, sâsâind.
Scena II
Acasă la Radu.
Radu și mama
lui. Ulterior: tatăl lui Radu și Costi
Radu
stă la o masă, abătut. Mama lui trebăluiește. Intră tatăl, furios, fâlfâind
demonstrativ o foaie tipărită.
Tatăl lui Radu:
Incredibil! Măi băiatule, de câte ori ți-am spus să nu ne faci probleme cu
școala? Noi muncim ca doi roboți, ca să-ți fie ție bine. Singura ta grijă e să
înveți și să-ți vezi de treaba ta. Poftim, explică-te! Ce-i asta? (Îi trântește foaia pe masă).
Radu o privește și nu
spune nimic. Citește și mama lui, privindu-l apoi întrebător.
Tatăl
lui Radu: Ai amuțit? Vorbește!
Mama
lui Radu: Te rog calmează-te și vorbește-i frumos copilului! Spune, mamă, e-adevărat
ce scrie aici?
Radu:
Da...
Mama
lui Radu: Ce s-a-ntâmplat?
Radu:
Am... am luat un doi la biologie și profa a zis c-o să propună să-mi scadă nota
la purtare.
Tatăl
lui Radu: Mersi! Asta vedem și noi, că nu suntem chiori și chiar am învățat să
citim! Că pe vremea noastră se făcea carte, nu ca acum...
Mama
lui Radu: Ești exasperant, termină cu „vremea noastră”! Dar, dacă tot ai
început, lasă că voi continua eu: pe „vremea noastră”, noi nu eram supuși
atâtor presiuni, părinții noștri aveau mai mult timp de noi, nu era atâta
incertitudine, aveam timp să ne jucăm... Să continui? Copiii ăștia nu mai au
timp de nimic, prea vrem să fie perfecți în toate. A luat un doi la biologie.
Și? A ratat vreun premiu Nobel sau ce?
Tatăl
lui Radu: N-a ratat vreun Nobel, dar nici nu trebuie să ne comportăm ca și când
l-ar fi luat. Păi bine, mă, tocmai la biologie? Noi, cadre medicale, și tu ne
faci de râs? În halul ăsta am ajuns? Ți-am spus de-atâtea ori că, dacă
nu-nțelegi ceva, să-ntrebi. Bun! Să zicem că nu ne mai gândim la nenorocitul
ăla de doi. Mda, să ne gândim la zecele de la sport. Acolo, daaa, ne pricepem
să jucăm berbunca toată ziua și cât e vara de lungă. Dar mâna pe carte n-am
pune-o, că ne ciupește! Toată ziua minge și calculator. Lasă că se termină cu
toate astea! Cum ziceam, nu ne mai gândim la doi. Dar nota la purtare? Cu aia
ce-i? Nu te-am învățat noi, copile, să te porți frumos, să fii respectuos, să
nu-ți bagi în cârd cu toate haimanalele? Spune!
Radu:
Tată, și dacă ți-aș spune, nu m-ai crede. N-am făcut nimic care să...
Tatăl
lui Radu: Cum n-ai făcut nimic?! Oh, bietul de tine! (ironic) N-ai făcut nimic, tu stăteai, așa, ca un sfânt în bancă și
de-odată, ce să vezi? Pac, nota scăzută la purtare a venit peste tine. Să-l
pupe tata!
Intră Costi, cu mingea
de fotbal în mână.
Costi:
Sărut mâna! Bună, Radule! Nu ești gata? Ne-așteaptă băieții pe stadion.
Tatăl
lui Radu: Băieții te-așteaptă numai pe tine. El are treabă: să-nvețe la
biologie și si să studieze bunele maniere. Ce holbezi ochii la mine? Ori nu
știi ce s-a-ntâmplat ieri la ora de biologie?
Costi:
Ba da. Dar nu-mi imaginam că l-ați pedepsit pentru asta...
Tatăl
lui Radu: Ooo, dar ce-ți imaginai? Că l-am pupat pe frunte, că l-am felicitat -
„Bravo, mă, mânca-l-ar tata, așa băiatule, să mai faci și altă dată!” și i-am
mai oferit și-o recompensă: o plimbare de-o săptămână la mare, sau la munte,
unde poftește Măria Sa domnul Goe. Asta ți-ai imaginat?!
Costi:
Bine, dar a fost o porcărie. (Către Radu): Nu le-ai spus?
Radu clatină din cap,
negativ.
Costi:
De ce nu le-ai spus?!
Radu:
N-am avut când, nu m-ascultă.
Costi
(bătând mingea, apoi stopând-o cu piciorul): Bine. Atunci or să m-asculte pe
mine. Uitați cum a fost: profesoara i-a pus 2 degeaba, nici măcar nu l-a
ascultat la lecție. Dacă l-ar fi ascultat, ar fi trebuit să-i dea 10. Știa
lecția, am repetat-o împreună în pauză. Eu eram mai nașpa, că nu-mi intră-n cap
denumirile alea latinești și pace. Chiar îl rugasem pe Radu că, de-o fi să
m-asculte, să-mi sufle și mie de... viperidele-alea. Deci nu l-a ascultat. Dar
profa, viperida-n persoană, s-a enervat că Radu a vrut să facă o glumă și-a zis
de șarpele din Grădina Edenului, de Adam și Eva și de Dumnezeu. Nu suportă să i
se vorbească de religie, e atee și-i trage-ntruna cu teoria lui Darwin. Tot
d-asta a propus să-i scadă și nota la purtare. Vi se pare corect?
Tatăl
lui Radu (către mama lui Radu): Vezi unde l-ai dus, cu educația ta religioasă?
Veezi? Ți-am zis că trăim într-o lume pe dos, de ce-a trebuit să-i bagi
copilului în cap poveștile astea, să-l cari după tine la biserică...?
Radu:
Tată, mama n-are nicio vină. Uiți, pesemne, că noi facem Religia în școală. Și
domnișoara ne-a învățat să nu privim religia ca pe ceva separat, ci ca făcând
parte integrantă din viața noastră de zi cu zi. Nu e o materie la care să
înveți cum ai învăța despre șerpi, apoi n-ai decât să uiți, că tot nu-ți
folosește la nimic...
Costi:
Da, și când te întâlnești cu șarpele-n drum, o rupi la sănătoasa mâncând
pământul, fără să te mai intereseze dacă face parte din infraordinul
nu-știu-care, din familia Boidae, Colubridae sau Viperidae. Na, că le-am zis!
Tatăl
lui Radu: Costi, mă bazez pe faptul că tu nu minți. Să zicem că e așa cum spui,
să zicem c-a fost o nedreptate. Dar de ce nu se putea evita asta? Pe tine te
întreb, Radule! De ce a trebuit să vorbești neîntrebat, s-o iriți pe aia cu toți
șerpii ei?
Radu:
Tată, dar tu m-ai învățat să gândesc liber, să-mi exprim opiniile, atunci când
le am.
Tatăl
lui Radu: Da, nu te-aș mai fi învățat!
Radu:
Iar mama m-a învățat să nu-mi fie rușine cu credința mea.
Tatăl
lui Radu: A nu-ți fi rușine cu credința ta nu înseamnă s-o strigi în gura mare
în fața oricui și cu orice prilej. Și mai ales... mai ales în fața unei vipere
cu corn, care nu știe să-și facă semnul crucii. De ți-oi prinde-o pe aia, îi
rup eu cornul!
Mama
lui Radu: Cum vorbești în fața copiilor?!
Tatăl
lui Radu: Da'
ce-am zis? Ce vă uitați așa la mine? Bine, reformulez: De voi pune mâna
vreodată pe doamna de biologie, îi voi aplica o operație chirurgicală de extirparea
cornului. Gratis! Și bonus: extirparea gărgăunilor din cap. Fără anestezie. E
mai bine? Sunt chirurg, da?!
Radu și Costi se amuză,
destinși. Mama zâmbește.
Tatăl
lui Radu: Hai, dispăreți odată la fotbal, dar să nu primesc vreo reclamație și
de-acolo, că atunci mingea voastră o să aibă de-a face cu bisturiul meu. Roiu!
Băieții ies, povestind.
Scena III
În cancelarie,
Consiliul Profesoral
Profesoarele de
biologie, religie și literatură, profesorii de fizică și matematică
(directorul)
Personajele
stau așezate în jurul unei mese.
Profesoara de
biologie: Așa au stat lucrurile, stimați colegi. Ca urmare, propun ca
neobrăzatului să i se scadă nota la purtare la.. să zicem 8. Ba, dacă mă
gândesc mai bine, la 7.
Directorul:
Doamnă, în școala noastră, de altfel cunoscută și recunoscută pentru
disciplină, niciun elev n-a avut nota 7 la purtare. Și unul singur a avut 8,
pentru niște fapte grave. Asta, cel puțin de cinci ani, de când sunt eu
director. Mi se pare cam dură măsura.
Profesoara de
biologie: Domnule profesor, ce-ar fi să vă vedeți de integramele dumneavoastră?
Directorul: Se
cheamă „integrale”, doamnă.
Profesoara de
biologie: Mă rog... nu-i cazul să faci pe deșteptul cu mine. Țin să subliniez
că, pe vremea când eu eram profesoară, dumneata, tinere, te încălțai cu fesul
pe dos.
Directorul: Se
prea poate, dar, pe vremea asta, sunt
directorul acestei școli și mi se pare că am un cuvânt de spus.
Profesoara de
biologie: Mie nu mi se pare.
Directorul:
Ghinion! În plus, aș dori să ascultăm și opinia celorlalți colegi ai noștri, că
doar de aia ne-am adunat toți aici. Vă rog, stimați colegi!
Profesoara de
literatură: În calitate de dirigintă a clasei în care învață „pârâtul”,
precizez că Radu, atât cât îl cunosc, este un elev respectuos și cu rezultate
bune la învățătură. E-adevărat, e un pic diferit, destul de franc și, de regulă,
are păreri pe care ține să și le exprime. Eu i-am încurajat în direcția
aceasta, mai ales că mă interesează abilitățile lor de comunicare, modul de
exprimare, vocabularul etc. În definitiv, nu văd ce-a fost atât de deranjant în
comportamentul lui.
Profesoara de
biologie: Păi nici n-aveți cum să vedeți, doamnă, că dumneavoastră stați tot
timpul cu nasul în romane și poezii și i-ați zăpăcit și pe ei de cap. În loc
să-mi vorbească despre șerpii de la biologie, s-au apucat să-mi dea exemple de
șerpi din literatură și desene animate. Și mai ales (privire semnificativă
către profesoara de religie) despre șerpi din... grădinile de la ora de
religie. Inadmisibil!
Profesorul de
fizică (zâmbind ironic): Care-i diferența dintre șerpii „de la biologie” și cei
„din literatură”? Nu vorbim despre același animal? Dacă eu le predau „becul” la
materia mea, o să-i pun să-mi vorbească despre becul de la fizică, nu despre
cel din casă? Materiile de studiu ar trebui integrate și predate în corelație
unele cu altele și chiar ar trebui să ne bucure atunci când elevii stabilesc
legături. Înseamnă că ceea ce au învățat vor ști să folosească în situațiile
întâlnite, nu le vor considera niște cunoștințe numai bune de rămas în cărți. Și,
chiar așa, nici eu n-am înțeles care este problema. De ce ar trebui scăzută
nota la purtare?
Profesoara de
biologie: Și dumneavoastrăăă, domnule profesor?! Chiar nu mă așteptam. Să nu-mi
spuneți că și dumneavoastră credeți în existența lui Dumnezeu și a tuturor
aiurelilor ăstora cu care sunt îndoctrinați elevii la ora de religie! Tocmai
dumneavoastră, care predați o materie exactă?!
Profesorul de
fizică: Tocmai eu și tocmai de aceea, doamnă. Dacă ar cunoaște cât de cât
fizica, și mai cu seamă ultimele descoperiri din fizica cuantică, chiar și cel
mai înrăit ateu ar trebui să admită existența lui Dumnezeu și a... „aiurelilor
cu care sunt îndoctrinați elevii la ora de religie”.
Profesoara de
biologie: Nu pot să cred! (Apoi, către
profesoara de religie): Nu spui nimic, drăguță? Nu te simți deloc vinovată?
Profesoara de religie:
Vinovată pentru ce?
Profesoara de
biologie: Pentru ce, pentru ne ce... uite, de exemplu, pentru că, din pricina
ta, îi este scăzută nota la purtare unui elev „cu rezultate bune” - cum a ținut
să mă asigure doamna dirigintă.
Profesoara de
religie: Nu din cauza mea cereți să i se scadă nota. Ci din cauza neînțelegerii
dumneavoastră. Și a unei înverșunări pe care n-o pot pricepe. Libertatea
religioasă e garantată de constituție.
Profesoara de
biologie: Ia vezi, ia vezi! Numai dumneata, domnișoară, nu-mi ținuseși lecții
pe ziua de azi! Nici nu ți s-a uscat bine cerneala pe contractul de angajare și
faci pe interesanta cu mine, care am 40 de ani de experiență pedagogică!
Profesoara de
religie: Respect anii dumneavoastră, dar experiența pedagogică nu-i de găsit pe
nicăieri.
Profesoara de
biologie: Destul, destul! Nu mai suport asemenea afronturi! Domnule director,
vă rog să supunem la vot...
Directorul: Din
câte constat, nu prea avem la ce vot să supunem. Sunteți singura care dorește
scăderea notei la purtare, așa încât vă propun să uităm asta.
Profesoara de
biologie: Cuuum?! Și dumneata, tinere, și dumneata?! Te-am crezut om
inteligent, chiar dacă fără experiență, profesor de matematică, deh! Se zice că
aia n-o poate oricine. Dar să nu-mi spui că și dumneata crezi... aiurelile
astea cu existența lui Dumnezeu! Ce-are a face Dumnezeu cu matematica?
Directorul: Are
de-a face și-încă cum! Tot Universul, doamnă, e de-o perfecțiune matematică
incredibilă, de-o ordine desăvârșită și de-o rigoare nemaipomenită. Dacă el ar
fi fost creat de mâna omului, ni s-ar fi prăbușit demult cerul în cap.
Profesoara de
biologie: Nu, asta nu! E un complot! Un complot ordinar, v-ați pus toți cu răul
pe mine. Cât sunt de neînțeleasă! Cât sunt de nefericită!!
Iese,
bombănind.
Profesorul de
fizică: Asta ne-ar scădea și nouă nota la purtare, dac-ar putea.
Directorul: Cred
și eu! Și ne-ar pune și doi la lecția cu șerpii.
(Râd toți)
Profesoara de
religie: Săraca! Mie mi-e milă de ea!
Directorul:
Atunci, ia-o acasă!
Profesoara de
religie (ca arsă): Nu, mulțumesc!
Profesorul de
fizică: Atunci, dă-i de pomană! Când ți-e milă de-un om, îi dai o dată de
pomană și-ai terminat cu el.
Directorul: Mai
bine i-ai da cu Biblia-n cap. Poate-așa, îi mai intră și ei ceva-n el, în afară
de șerpi.
Profesoara de
religie: Fraților, nu fiți răutăcioși! Haideți să nu ne arătăm mai prejos decât
ea!
Profesorul de
fizică (imitând profesoara de bilogie):
„Numai dumneata, domnișoară, nu-mi ținuseși lecții pe ziua de azi! Nici nu ți
s-a uscat bine cerneala...” (râde)
Directorul: Ba,
eu chiar am chef de-o lecție. Ia să te-auzim, colega, cum ne spui povestea
șarpelui din Grădina Edenului.
Profesorul de
fizică: Dar neapărat să specifici din ce familie, infraordin, paraordin,
paratrăznet și alți paraziți era...
Ies,
sporovăind
SFÂRŞIT
Florentina Loredana DALIAN, Slobozia, 26-28 martie
2017
