Actualitatea literară (Lugoj) - februarie 2018

 

Mulțumesc domnului Nicolae Silade! 

Întâlnire literară

O bucurie să mă întâlnesc din nou cu elevi ai Colegiului Național „Mihai Viteazul” (a cărui elevă am fost acum... mulți ani) în mijlocul cărților, la Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița. 

 

Ah, femeile astea!

Azi, toată lumea slăvește femeia mai ceva ca pe dictatorul de tristă amintire. N-am zis că-i rău. Vin și eu în contrapartidă cu un text imaginat ca fiind scris, pasămite, de un el. Cine n-are simțul umorului, să nu-l citească și să-și vadă de pus murăturile (chiar dacă nu-i vremea lor).
Textul face parte dintr-o carte umoristică: „De râsul CUCilor” de Ananie Gagniuc și Florentina Loredana Dalian. :)
Hai, la mulți ani!

„Noi, bărbații suntem sarea și piperul vieții. Și amărâții de boi, numai buni de pus să tragă la jug. Unde-i mai greu, acolo și noi. Vreun război, vreun cataclism, vreun accident atomic, incendiu, inundație, secetă... toate pe capul nostru! Asta în timp ce cucoanele se dau lovite cu legănatul copiilor sau cu pilitul unghiilor. Și, în plus, mai trebuie să le suportăm și văicărelile. Numai ce le-auzi jelindu-se de parcă atunci s-ar fi dărâmat turnurile gemene: „Vaai, mi s-a rupt o unghie! Vaai, cosmeticiana mi-a făcut o sprânceană mai sus decât cealaltă! Of, ce nenorocire, mi s-a dus firul la ciorap!” Și altele asemenea, de-ți vine să dai cu ele nu doar de pământ, ci și de lună. Mă rog, au și ele probleme, nu-i vorbă. Dar cine suportă consecințele, auuud? Că, dacă dumneaei i s-a rupt unghia de la deștu mic, ție tre să-ți sară banii din portofel să-și pună unghii false, că doar n-o să umble ca o prăpădită cu deficiențe majore. Dacă i s-a dus firul la ciorap, îmi pare că tot portofelul tău, bietul, are de suferit. Poți să zici ceva? Nu poți! Că după aia iese război civil. Așa că stai și-nduri, îți mai îneci amarul în băutură, și după aia, tot tu o iei pe cocoașă și ieși șifonat, bețivan afurisit! Da-ți vine uneori să le zvârli adevărul în față. Că ce s-ar fi făcut ele fără noi? În primul rând nici n-ar fi existat. Dumnezeu a făcut-o pe Eva din coasta lui Adam, și de-acolo toate belelele. Deci: dacă nu exista Adam, nu exista nici Eva. Logic, da? Dar ce să le vorbești ăstora de logică? Ele au logica lor lipsită de orice logică. Apoi, dacă n-ar fi existat bărbatul să vâneze, să facă unelte, să construiască adăposturi, să mute munții din loc, ele ce-ar mai fi mâncat, unde s-ar mai fi adăpostit, ce munți ar mai fi urcat? Că despre coborâtul din copaci, nici nu se pune problema. Dacă nu era bărbatul cu inteligența lui, să inventeze toate cele, n-ar mai fi avut acces maimuțele nici la unghii false, nici la ciorapi, nici la cultură. În concluzie, fără să greșesc, pot să afirm cu tărie că ne-am fi descurcat de minune și fără ele. Reciproca, în schimb, nu-i valabilă. Și tot noi gentlemeni, le serbăm de diverse zile, inventând ba 1 Martie, ba 8 Martie, ba nuștiucare Martie. În fine, am zis ce-am avut pe suflet, m-am răcorit, acum mă pot duce să-i duc nevestei pantofii la pus flecuri. Nu de alta, dar dacă nu i le schimb, va trebui să-i cumpăr alții noi. Greu de noi!”


Florentina Loredana Dalian, 14 martie 2017

Calendar ialomițean - martie 2018

Azi, 3 martie, serbăm Ziua Scriitorului. Cu acest prilej, urez La mulți ani, plini de creații inspirate scriitorilor, dar și cititorilor și oamenilor de carte/ cu carte. 
Ziua mea de naștere e tot în martie, prilej cu care Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița mi-a făcut o frumoasă surpriză: 
„Expoziția lunii martie
În cadrul expoziției „Calendar ialomițean” din această lună, va fi aniversată scriitoarea Florentina Loredana Dalian, născută în București la 29 martie 1968.”  Reverență!  
Cu acest prilej, m-aș bucura să vizitați biblioteca și să alegeți o carte pentru lectură. Am auzit că literatura nu mușcă. Doar scriitorii. :)

Un altfel de mărțișor

Mărgăritare de la cititori - Azi, scriitorul Vasile Larco

„Ai carte, ai laude. Ieri, 24 februarie 2018 am primit, prin doi intermediari, cartea ta, a voastră: ,,De râsul cucilor"!  Mulţumesc şi felicitări! ,,Râsul vindecă": nu mă mai doare în cot de observaţiile superiorilor, voi spune, probabil, după citirea cărţii scrisă de frumoasa Florentina-Loredana şi de mai mult decât frumosul, sfătosul, spătosul, inimosul, ambiţiosul, burduhosul,valorosul, bossul Ananie. Unii coboară de la munte spre mare, dar tu, Noni,  ai urcat (literar-scriitoricesc) mergând spre mare. Despre Florentina, ce să spun, era deja la înălţimea munţilor Dobrogei ( pe vremuri erau mai înalţi de cum sunt azi, de-l întreceau şi pe Ananie). În Ialomiţa sunt fete dulci cum e alviţa, frumoase cum e garofiţa, talentate şi deştepte şi e clar, precum lumina: mă refer la Florentina! Amândoi ,,cucii", alături de întregul ,,stol" de cuci, deşi nu cred că se adună cucii  în stoluri, că n-ar mai fi zicerea: ,,singur cuc", aşadar cu  toţii sunteţi pete de culoarea umoristică care se întinde pe toată suprafaţa României. Tuturor felicitări!  ,,Râsul îngraşă", dovadă Gagniuc, înfrumuseţează, dovadă Loredana, subţiază, dovadă, Ţucă. ,,Cucii" toţi ştiu azi de glumă: Norea, Ruse, Petru Brumă, Liviu Kaiter şi ceilalţi sunt prolifici, magnifici, buni amici, le merge mintea brici, sunt scriitori de bază, uneori chiar şi de vârf. Sănătate şi multiple bucurii. S-aveţi bani, s-aveţi de toate, dar să n-aveţi beţe-n roate! Soare-n faţă, vânt din spate, mult noroc, prosperitate! Scrisul fie-vă vioi, să vă-ntreceţi şi pe voi!  Gata, de aici mă duc şi-n  curând n-o să mai vin fără un butoi cu vin pentr-amicul meu Gagniuc!  La buna vedere şi la bună auzire!

Cu stimă şi prietenie,

Vasile Larco”

Iași, 25 februarie 2018

 

 

Scriitor, la școala mea

Biblioteca Munteni-Buzău, Ialomița, 23 februarie 2018 

 

          Vineri, 23 februarie 2018, m-am întâlnit pentru prima dată, în calitate de scriitor, cu elevi ai școlii generale nr. 1 Munteni-Buzău, școala în care am învățat și eu în clasele I-VIII. Peste 40 de elevi din clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a, mă așteptau, la inițiativa doamnei bibliotecar Mihaela Ardeleanu, însoțiți de doamna profesoară de română Raluca Agapie, părintele Gică Ardeleanu și doamna Doina Popescu. La întâlnire, ne-a onorat cu prezența și doamna Elena Balog, manager al Bibiliotecii Județene Ialomița.

          Trei dintre elevi - Daniela Dumitru, Andreea Moise și Andrei Ardeleanu -  mi-au făcut o frumoasă surpriză recitând poeziile mele „Poem ratat”, „Nostagie și „Așeptări” din volumul „Domnișoara Nimeni”. Doamna Mihaela Ardeleanu a lecturat un scurt fragment, inspirat ales, din textul „Pe lângă duzii fără dude”, din volumul de debut „Și copiii se îndrăgostesc”, spunându-le elevilor că multe din temele de inspirație a textelor mele se găsesc în lumea satului nostru.

          Pregătisem și eu texte pentru lectură, însă la unele dintre ele am renunțat, întrucât am fost asaltată de întrebări, de micile-marile lor curiozități vis-a-vis de un scriitor „viu” (adică nu d-ăla din tablouri, de pe pereți). Curiozitatea și exuberanța lor au fost extraordinare, niciodată la întâlnirile mele cu elevii n-am avut parte de atâtea întrebări, de atâtea mâini pe sus, nerăbdători să le vină rândul. Pur și simplu nu mi-au dat timp să respir, lucru care, evident, m-a bucurat, astfel că nici nu ne-am dat seama când au trecut două ore. Mihai, Ștefan, Marian, Denis, Andrei, Paula, Ștefania, Andreea, Roxana, Andreea, Andrei, Mihaela, Maria, Alexandru, Iulian, Doru, Cristian și Ionuț au vrut să știe multe și de toate: de ce am ales să fiu inginer chimist, de ce nu m-am făcut profesoară de română, de unde-mi iau inspirația, ce simt când mă întorc acasă, ce înțeleg prin „Cartea face sensul, sensul face viața”, când am scris prima poezie, care e prima carte pe care am citit-o, ce materie preda profesorul meu preferat, ce alte pasiuni mai am în afară de scris, dacă voi renunța vreodată la scris, câte cărți am, câte mai vreau să scriu, ce mai am în lucru, cum am ales titlurile cărților, care este povestea copertelor, la câte concursuri am participat, care e premiul care m-a bucurat cel mai mult, dacă mai am pe cineva din familie la Munteni-Buzău, ce-mi place mai mult, proza sau poezia, ce alte specii literare mai abordez, ce părere am de cartea „Din lumea celor care nu cuvântă”, dacă citesc literatură străină și modernă, care e scriitorul meu preferat, care e scriitorul cel mai popular pe care-l cunosc, ce profesie și-a ales fiul meu și alte și alte întrebări, la care m-am bucurat să răspund.

          Printre picături, am mai avut și eu timp să-i întreb câte ceva legat de pasiunile lor, și astfel am aflat că există și elevi cărora le place să scrie, altora să deseneze, alții iubesc fotbalul sau tenisul. După ce au terminat cu întrebările, i-am întrebat dacă vor să le citesc. Mă așteptam să refuze, plictisiți, dar răspunsul a venit în cor: „Daaa!” N-am abuzat de răbdarea și timpul lor, dar am făcut-o atât cât să le stârnesc interesul să deschidă o carte. De altfel, au „amenințat-o” pe doamna bibliotecar că de luni vor merge să împrumute cărțile mele de la bibliotecă.

          La final, au insistat să le dau autografe: pe cărțile și revistele oferite (chiar dacă le-am spus că nu prea e în regulă să le fac dedicații pe cărțile scrise de alții, am făcut-o de dragul lor), pe o foaie pe care aveau poezia mea, iar alții mai originali au vrut chiar pe... bluză, pe cămașă (ce „felicitări” o să-mi iau de la mamele lor!), direct pe braț sau chiar pe obraz. Ne-am jucat, cum să nu intri în jocul lor, cum să nu te bucuri de exuberanța lor, mai ales când totul a fost construit pe temelia literaturii! Îi auzeam sporovăind, în timp ce se serveau din bunătățile oferite de doamna Ardeleanu: „Bluza asta nu se mai spală, așa rămâne!” „Nici eu nu mă mai spăl pe mână!” :)

          Nici eu n-o să mă mai spăl pe suflet de bucuria de-a fi întâlnit tineri din satul meu, frumoși, inteligenți, dezinvolți, curioși, jucăuși, așa cum le stă bine copiilor. Mulțumesc tuturor pentru prezență, pentru minunatele flori și pentru darul acestei bucurii de februarie!

Florentina Loredana DALIAN 

Slobozia, 24 februarie 2018