Revista indiană „Sahitya Cafe” mi-a publicat poezia Iunie (June) în română și engleză (traducere proprie)
FLORENTINA LOREDANA DALIAN
miercuri, 29 septembrie 2021
marți, 28 septembrie 2021
marți, 21 septembrie 2021
sâmbătă, 18 septembrie 2021
Ploaia, in Regatul Toamnei
Azi, la Slobozia, scena din aer liber fusese amenajată pentru Balul Operei în Regatul Toamnei, cu participarea Orchestrei Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța. Ploaia nu putea să lipsească din regatul toamnei, așa încât și-a făcut apariția ca o adevărată regină, încurcând ițele și acoperind, cu „vocea” sa, vocea solistului și chiar orchestra. Văzând că nu-i chip să se ia la întrecere, solistul s-a oprit, orchestra a tăcut și ea, tehnicienii au stins luminile, protejând aparatura, dar nimeni nu a plecat, nici măcar spectatorii, deși umbrelele lor au împiedicat cu greu stropii mari de ploaie să-și facă mendrele. Poate să fi plecat doar soprana Daniela Vlădescu, care fusese anunțată ca invitat de onoare, dar cine a mai văzut-o/ auzit-o?
O vreme am ascultat cu toții ploaia, unii simțindu-i mângâierea până la piele, alții adăpostindu-se pe unde au putut. După care, organizatorii au luat decizia să ne mutăm în Centrul Cultural, instrumentiștii și-au luat instrumentele, solistele - trenele rochiilor în brațe, spectatorii - măștile de pus pe figură, și ne-am mutat în galeria care găzduia o expoziție de pictură, unde s-a ținut spectacolul, ușor adaptat, doar cu acompaniament de pian.
Asta înseamnă să iubești arta. La nevoie, poate fi făcută oriunde. Documentându-mă, ieri, pentru o emisiune radiofonică despre Maria Tănase, citeam destăinuirile impresarului său - Gaby Michăilescu - care descrie cu umor locurile prin care erau nevoiți uneori să concerteze: în cămine culturale cu pământ galben pe jos, sau prin ale căror acoperișuri ploua ca afară, ori cine mai știe pe unde și cum. Dar arta rămânea artă și calitatea actului artistic nu stătea-n loc de inconveniente mărunte.
Desigur, după o vreme, s-a oprit și ploaia. Păcat, totuși, că pe ea n-a aplaudat-o nimeni!
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 18 septembrie 2021
miercuri, 15 septembrie 2021
En garde, cu oiștea-n gard! (1)
Vaginul poeziei (sau invers)
„Soarele virgin în vagin” - este versul unei poetulice dintr-o revistă literară (respectabilă, de altfel). Ce-a vrut să spună poetul? Ei bravo, pe cine interesează? Nițel mai la vale (la valea poeziei), inspirația clocotitoare a poetei ne lasă mască (să nu zic „crăcănați”), lovindu-ne unde nu ne doare, cu metafora „vaginul laptelui”. Măi să fie!
Drăguțelor (că știu că mai sunteți), vă înțeleg bunele intenții în goana după licențe poetice, dar să fie, totuși, poetice! Altfel, îmi pare mai de folos a vă utiliza vaginul în scopurile pentru care a fost creat, decât să scrieți poezie cu el. Și, dacă tot vreți să fiți originale și, în același timp, să șocați, vă recomand să ascultați mai mult folclor. Versul popular „Foaie verde, foaie-foaie/ S-a lipit... (aia de alea)” e, cel puțin, amuzant.
En garde, și nu mai dați cu oiștea-n el!
Slobozia, 14 septembrie 2021
vineri, 10 septembrie 2021
Prin Moldova lui Ștefan
23-26 august 2021
„Călătorind prin Moldova” s-a intitulat excursia tematică organizată de grupul de cateheză „Speranța” al Parohiei „Cuza Vodă” din Slobozia, cu sprijinul Asociației „Din inimă pentru aproapele” și cu binecuvântarea P.S. Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor. Douăzeci și cinci de elevi de gimnaziu și liceu s-au bucurat de această manifestare culturală, care a îmbinat educația, informarea în mai multe domenii, cu relaxarea și distracția. Educatori și supraveghetori au fost: părintele Dumitru Drăghici, profesoara Ecaterina Stroe și câteva membre ale asociației amintite, doamnele Georgica Drăghici, Daniela Furtună, Ana Papacu, Georgica Ezeanu și subsemnata.
Luni, 23 august - Mausoleul de la Mărășești; Hanul Ancuței
Mausoleul de la Mărășești, monument istoric dedicat eroilor Primului Război Mondial, impresionează atât prin somptuozitate, purtând și amprenta a doi mari sculptori - Cornel Medrea și Ion Jalea, cât și prin tragismul evenimentului căruia i-a fost închinat. 480 de ofițeri și peste 21.000 de soldați și-au dat viața în luptele crâncene care, dacă s-ar fi terminat cu înfrângerea României, aceasta ar fi fost dizolvată ca stat, urmând ca teritoriul să fie anexat Austro-Ungariei. „Pe aici nu se trece!” a fost deviza lansată de generalul Eremia Grigorescu, care a condus personal operațiunile și al cărui mormânt se află alături de cele ale soldaților săi, după propria voință. Mausoleul găzduiește și un muzeu al armelor, armamentului și obiectelor specifice războiului. Ghidul ne-a spus și povestea impresionantă a Măriucăi Zaharia, o copilă de numai 12 ani, animată de spiritul patriotic, care s-a jertfit în încercarea de a ajuta soldații Armatei Române. Elevii au adus aici un omagiu eroilor care s-au jertfit pentru integritatea țării, prin cântece patriotice sub steagul tricolor.
Ne-am continuat, apoi, călătoria la Hanu' Ancuței, vestitul han turistic construit la începutul secolului al XVIII-lea, devenit celebru prin plasarea aici a acțiunii nuvelei cu titlul omonim, a scriitorului Mihail Sadoveanu. „Într-o toamnă aurie am auzit multe povești la Hanul Ancuței.” - își începe scriitorul povestea. Noi, însă, nu prea aveam timp de povești, căci ne aștepta „Casa Arcașului”, o superbă pensiune unde am fost cazați. Recomand cu toată căldura celor care-și fac drum pe acolo, atât pensiunea aceasta, cât și Pensiunea „Văratec”, aflată în apropiere. „Casa Arcașului” se află la Târgu Neamț, la baza cunoscutei Cetăți a Neamțului. Seara, după masă, copiii ne-au impresionat prin dansurile populare pe care le-au dansat ca niște profesioniști (majoritatea fiind înscriși la cursuri) și prin elanul tineresc cu care au socializat și s-au distrat.
Marți, 24 august - vizită la mănăstiri și rezervația de zimbri
Primul obiectiv: Mănăstirea Neamț, cea mai veche din Moldova (atestare documentară la aprox. anul 1400). Biserica actuală este ctitoria lui Ștefan cel Mare și poartă hramul „Înălțarea Domnului”. Ne-a vorbit părintele Andrei, apoi am vizitat muzeul mănăstirii unde, pe lângă obiecte bisericești, am văzut și o replică a coroanei lui Ștefan cel Mare și ne-am delectat cu citate din scriitori celebri care au pășit pragul acestei mănăstiri, simțind nevoia să o amintească în scrierile lor, printre care: Gala Galaction, Ion Creangă, Costache Negruzzi.
Rezervația de zimbri „Dragoș-Vodă” este o arie protejată aflată pe teritoriul comunei Vânători-Neamț. Într-o ambianță naturală de o deosebită frumusețe, ne-am bucurat de compania animalelor găzduite aici: în principal, zimbri, dar și căprioare, cerbi lopătari, nutri și chiar... porc spinos.
Din nou la mănăstire, de data aceasta Sihăstria, unde, chiar în fosta chilie a părintelui Cleopa Ilie, ne-a vorbit și binecuvântat ucenicul acestuia, părintele Nifon. Tot aici am luat și masa de prânz, dar am ajutat și la punerea ei, noi, doamnele, împreună cu două dintre elevele mari. Cineva opina că pentru asta ni se iartă toate păcatele. Când am auzit, am tăiat și mai cu elan pâinea (postul unde fusesem repartizată, dovedind abilități de excepție cu mâna mea stângă), cu iataganul ce aducea a fierăstrău, pentru umplerea celor nouă coșuri, la indicația monahului-bucătar. Drept mulțumire, copiii au cântat pricesne.
La mănăstirea Petru-Vodă se ajunge destul de greu, drumu-i lung, cărarea îngustă, dar șoferul nostru a fost maestru, drept care copiii l-au aplaudat și ovaționat îndelung. Acolo, am vizitat biserica și chilia părintelui Iustin Pârvu, întemeietorul acestui așezământ monahal. Mănăstirea e cunoscută atât ca centru semnificativ de pelerinaj, cât și pentru carcaterul său de memorial al martirilor din temnițele comuniste. De numele acestei mănăstiri se leagă și alte două personalități: preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa și poetul Rady Gyr.
Miercuri, 25 august - Cetatea Neamț, muzeul memorial „Ion Creangă; mănăstiri
Aflată pe lista monumentelor istorice din județul neamț, Cetatea Neamț a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I și fortificată de Ștefan cel Mare, în secolul al XV-lea. A reprezentat o fortificație importantă cu rol în sistemul general de apărare a țării, mai cu seamă în fața politicii de expansiune continuă a ungurilor, turcilor, tătarilor sau polonilor (mai sunteți mulți?!). Cetatea era înconjurată de șanțuri largi și adânci, iar accesul în interior se făcea printr-un pod având două părți: una fixă, iar alta mobilă. Istoria cetății este amplă și interesantă, recomand studierea acesteia pentru pasionați.
Satul Humulești, locul unde s-a născut și a copilărit marele povestitor Ion Creangă, este acum parte a suburbiei orașului Târgu Neamț. Am vizitat și noi Casa Memorială aflată acolo, un loc încântător, plin cu obiecte populare autentice, dar și cu un parc tematic amenajat cu personaje întruchipând poveștile lui Creangă, ce au bucurat copiii, dar în egală măsură și adulții, care au fost transportați în timp prin lumea minunatelor povești și amintiri ale copilăriei.
Mănăstirea Agapia a fost un popas pe cinste, nu doar pentru frumusețea idilică a acesteia, plină cu flori, a bisericii pictate de Nicolae Grigorescu (pe când avea numai 19 ani, după cum ne-a mărturisit măicuța-ghid), dar și pentru încântarea copiilor de a participa la ateliere de țesut și cusut, unde majoritatea au aflat lucruri noi despre îndeletnicirile din trecut și chiar au avut ocazia să își exerseze talentul, sub îndrumarea și observația măicuțelor. Îndemânarea mea și amintirile din copilărie, pe când mă învăța bunica să cos pe etamină, mi-au jucat feste, astfel că mi-a ieșit un „carcalac” de toată fala (chiar și băieții s-au descurcat mai bine!) și m-am lipsit repede. Măicuțele ne-au spus că, înainte de pandemie, făceau pentru copii și cursuri de olărit. După ce ne-am exersat talentele, care-cum, ne-am ghiftuit cu floricele de porumb care ne-au fost oferite în niște copăi de lemn (să sature termitele), iar copiii au cântat un grupaj de melodii populare care au impresionat asistența formată din maicile care ne însoțiseră, dar și din trecătorii prin fața mănăstirii.
La Mănăstirea Bistrița (ctitoria lui Alexandru cel Bun), ne-am închinat la icoana Sfintei Ana, după care doamna profesoară ne-a amintit „Baltagul” lui Sadoveanu, începând cu secvența în care Victoria Lipan, înainte de a merge în căutarea lui Nechifor, se duce și se închină la icoana Sfintei Ana din Mănăstirea Bistrița. Așadar, și noi, pe urmele Victoriei Lipan, dar numai până la un punct. „Cu năframa aceea bătută în fluturi de aur, trecu la icoana cea mai mare și mai de căpetenie a mănăstirii, cătră care avea a-și spunea ea năcazul îndeosebi. Sfânta Ana o privi dintr-o dată prin fum de lumânări și munteanca îngenunche și-i sărută mâna.” (Și, dacă tot veni vorba, mâine, în Biserica Ortodoxă, este sărbătorită Sfânta Ana, mama Fecioarei Maria.) Pe seară, ne-am retras la Pensiunea „Alexia” din Piatra Neamț, unde, după masă, a fost iar joc și voie bună.
Joi, 26 august - Complexul Muzeal Neamț; plimbare cu telegondola
Ansamblul Curții Domnești din Piatra Neamț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, a servit drept curte a domnitorilor Moldovei până în secolul al XVII-lea. Am vizitat biserica, dar și turnul-clopotniță (mai puțin eu, care mă am bine cu claustrofobia), iar ziua s-a încheiat spectaculos cu o plimbare cu telegondola, reușind astfel să admirăm de sus orașul Piatra Neamț, după care ne-am călătorit spre orașul nostru din Bărăgan, cu pauză de masă în Bacău.
Din ce am simțit și auzit, toată lumea a fost plăcut impresionată, iar latura educativă a presupus și implicarea activă a elevilor, de către doamna profesoară și părintele, atât prin realizarea de scurte prezentări ale obiectivelor vizitate (de regulă, în autocar, înainte de a ajunge la acestea), cât și prin încurajarea lor în vederea exprimării impresiilor, în scris, ceea ce ei au și făcut, la sfârșitul fiecărei zile.
În ce mă privește, m-am bucurat ca un copil, așa cum mă bucur de câte ori merg în excursie. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră! Mulțumiri și felicitări organizatorilor! La final, întru justificarea limbariței mele, mi-l voi lua aliat pe însuși maestrul Ion Creangă, a cărui mărturisire mi se potrivește și mie: „Am scris lung, pentru că nu am avut timp să scriu scurt. Dar ce am scris, și cum am scris, am scris...”.
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 08 septembrie 2021
joi, 9 septembrie 2021
Final de vacanță - Bulgaria - Nisipurile de Aur și Nessebar
2-5 septembrie 2021
Început de toamnă, septembrie, frumos ca orice început. Marea Neagră, parcă mai fermecătoare ca oricând, mai cu seamă la Nessebar, stațiunea bulgărească unde totul are un parfum special. Orașul Vechi (unul dintre cele mai vechi orașe din Europa) e o splendoare, cum rar am văzut, nici Grecia nu m-a impresionat parcă atât de mult. Nu e doar frumusețea peisajului (care se aseamănă clar cu cel grecesc), cu mândri chiparoși iviți pe alocuri, ci și aerul nobiliar al locului și al oamenilor. Într-o zi splendidă, cu mult soare, se înfățișau privirii, ici colo, ruinele unor vremuri apuse (dar ce ruine frumoase!), ale vechii cetăți, biserici, clădiri, adevărate monumente arhitectonice, mai noi sau mai vechi, dar într-un ansamblu unitar, nealterat în vreun fel. Moara de vânt de la intrare te previne, cumva, că pătrunzi într-o altă lume, într-un alt timp. Recomand cu multă căldură oricui ar vrea să-și facă un concediu acolo, sau măcar o vizită de o zi. Iar masa de la restaurantul multi-etajat, aflat chiar pe malul mării - e o adevărată poezie (nu doar culinară)! Nessebar se află cam la două ore de mers cu mașina de Varna, iar drumul în sine e și el încântător. Nessebar este declarat rezervație arhitecturală și arheologică și este înscris în patrimoniul cultural UNESCO.
La Nisipurile de Aur (cazare la Hotel Holiday Park - all inclusiv) e mai puțin boemă atmosfera, dar e un loc frumos, vizitat de mulți români (localnicii știu și românește, unii dintre ei, iar mai peste tot vezi și informații în limba română), hotelul are piscină afară, marea cu plaja se află la aproximativ 400 de metri, sunt locuri de promenadă, pe faleză. Latura „distractivă” e și ea prezentă: hotelul organizează activități recreativ-instructive pentru copii, dar și programe artistice pentru adulți, cum a fost reprezentația de folclor bulgar la care am asistat în una dintre seri.
(Dacă aveți de gând să mergeți curând, e bine de știut că nu se trece pe la Vama „Negru Vodă” (am trecut pe la Vama Veche) și că se solicită certificatul verde Covid, atât la intrare în Bulgaria, cât și în România. Timpul de așteptare în vamă a fost rezonabil, mai ales la dus.)
S-ar zice că „mi-am încărcat bateriile” și sunt numai bună de muncă! La muncă, zic!
Florentina Loredana Dalian
Slobozia, 05 septembrie 2021
Abonați-vă la:
Postări (Atom)