Despre nemurire, altfel
„Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată”. Cu
accent pe „adâncuri înfundată”.
Azi, la ieșirea din biserică, o cerșetoare țigancă:
- Dați-mi și mie de-o pâine, că n-am de niciunele! N-am
cartofi, n-am pâine, n-am ouă, sunt nemuritoare,
vai de capul meu!
- Păi, dacă ești nemuritoare, ce nevoie mai ai să
mănânci? Omul mănâncă să nu moară.
I-am dat, desigur. Nu înainte de cuvenita lecție de
vocabular. Nu-mi fac iluzii c-a priceput mare lucru, dar măcar știu că mi-am
asigurat și eu nemurirea. Că un nemuritor te pomenește toată viața lui, adică
pururea.
A încheiat în schimb cu creștineasca urare: „Să aveți o
zi bună!” Chiar că am o zi bună! Am râs până-acasă și încă mai am zâmbetul
lățit până la urechi. Să aveți și dumneavoastră o zi bună!
:)
Slobozia, 05 februarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu