Plecată cu sorcova

„Pentru ochi ca mura neagră,/ Colindai pădurea-ntreagă.”

          Dar eu nici măcar această motivație n-am avut-o. Pentru ochii lui Nicu Petrache, n-a fost nevoie să colind vreo pădure, ori să traversez vreun ocean. Că Slobozia-i colea, Urziceniul nițel mai vale (sau la deal?). În fine, problema mea a fost alta: că Petrache mi-a zis că-i musai să mă duc la festival cu o sorcovă (nu ca o sorcovă!), că acolo va avea loc revelionul caricaturiștilor, treabă serioasă, și n-avea cine să-i sorcovească la doișpe noaptea, că se cere o cuconiță și eu fiind singura de sexul meu, sorcova era musai la mine. Am zis: „Da, sigur, asta-i floare la ureche!” Habar nu aveam că nu era o treabă atât de ușoară să găsești o sorcovă. Am luat la rând toate librăriile și florăriile, dar nimeni nu avea așa ceva de vânzare, ba încă am mai avut parte și de priviri ciudate și de întrebări indiscrete: „Vreți să vă duceți cu sorcova, de acum?” „Ei, nu, eu sunt deja dusă, dar mai trebuie să-i conving și pe alții.” Am întrebat toate cunoștințele dacă n-au vreo sorcovă pe-acasă, și nu vreau să mă gândesc ce-o fi fost în mintea lor, dar răspunsul a fost tot negativ.

          Până la urmă, prin lanțul slăbiciunilor (mulțumesc, Coca Vali Badea!), am găsit și sorcova aia. Dar pentru asta a trebuit să se aplice teoria evenimentelor simultane, adică eu să mă duc la coafor, să mă vait, să mă jelesc, să cerșesc, o doamnă educatoare să meargă și ea, în timp util, la același coafor, coafeza să se vaite, să se jelească, să cerșească, apoi să mă informeze și uite așa, în ultima clipă înainte de plecarea la Urziceni, aveam să merg la o grădiniță, unde mult râvnita sorcovă mă aștepta pe masa unui domn administrator. Dând ocol clădirii, împreună cu Ionuț-Daniel Țucă, prietenul epigramist care s-a oferit să meargă cu mine, lăsându-i în mașină pe Ananie Gagniuc, Ion Ruse și Leonte Năstase, am dat peste o pojghiță de gheață formată probabil prin înghețarea câtorva picături scurse de la streașină (din câtă suprafață era acolo, fix pe aia care nu ocupa mai mult de câțiva centimetri pătrați a trebuit să dau eu!), și mi s-a dus piciorul sub mine, am îngenunchiat în fața lui Țucă (și n-am avut de ce să m-apuc, vorba lui Florin Rotaru), m-am sprijinit pe o mână, în fine... mi-am avariat patru din cele cinci degete de la dreapta, genunchiul, ciorapii, dar măcar mi-a rămas glezna întreagă. Întorcându-mă victorioasă cu sorcova în mâna validă, le-am povestit prietenilor pățania, am mai făcut un popas la farmacie, să-mi iau plasturi, la ciorăpărie, să-mi iau ciorapi etc.

          Distracția a început abia după ce Ionuț a pornit mașina, când toți cinci am început să facem haz pe seama întâmplării, că doar umoriștii râd și când e de plâns. De fapt, Ionuț a dat tonul cu o epigramă, făcută în minte, în timp ce conducea, pe care eu am notat-o repede în carnețel, să nu se piardă. Apoi, fiecare a venit cu câte o idee, cu corecturile de rigoare, astfel că am scos trei catrene, treabă colectivă (sau de colectiv) a unor CUCi năuci plecați cu sorcova. Iată ce a ieșit:

Cu sorcova am fost plecată

Și peste procuror am dat.

Și, de emoție, îndată,

În față i-am îngenunchiat.

FLD

(Procurorul este Ionuț, pentru cine nu știe)

În sala asta de poveste,

Eu cred că Loredana este

Femeia cea mai minunată

Și cea mai bine bandajată.

IDȚ

Când a alunecat bambina

Pe derdeluș, ca vai de ea,

S-a dus cu draga Florentina

Pe copcă aventura mea.

IDȚ

Și, dacă tot eram o femeie căzută, lui Leonte i-a venit ideea unei epigrame, pe care am ticluit-o cu toții:

Recent Gagniuc m-a abordat,

Așa cum el socoate,

Cu el să intru în păcat.

Păcat că nu mai poate!

FLD & company

          E, luați aminte, câte nu pate omul de la o sorcovă! În noaptea de „Revelion” (al umoriștilor, desigur), m-am folosit de ea, i-am sorcovit pe cei prezenți și mi-am scos și eu banii pe ciorapi și de plasturi. A meritat, nu?

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 09 decembrie 2019

De Moș Nicolae (epigrame)

Iubitului, direct i-am spus-o:

„Azi, în ghetuțe-aș vrea să-mi pui

O blană cum în lume nu-i!”

Iar dânsul, generos, mi-a pus-o.

  

...

De ziua Sfântului-cel-Mare,

I-am zis patronului, în șoaptă,

C-aștept și eu o avansare.

El mi-a răspuns: La Sfântu-așteaptă!

Dreptul la viață 05.12.2019

„SATIRĂ ȘI UMOR CU VÂNT BUN DIN PUPA”

Dragi prieteni ai marinarilor, prieteni ai Satirei și Umorului,

Sindicatul Liber al Navigatorilor și Clubul Umoriștilor Constănțeni vă invită la lansarea volumului colectiv

„SATIRĂ ȘI UMOR CU VÂNT BUN DIN PUPA”

Epigrame, poezii vesele, proză scurtă, caricaturi

     Cartea este un omagiu adus Sindicatului Liber al Navigatorilor, organizație care, în cei 30 de ani de existență, a apărat interesele, locurile de muncă, libertatea și viața lupilor de mare. Este, totodată, un omagiu adus unei elite profesionale: navigatorii români.

     Sub titlul „Satiră și umor cu vânt bun din pupa” sunt adunate epigrame, poezii vesele, proză scurtă și caricaturi semnate de 17 autori: Florin Alexandru, Traian Brătianu, Petru Brumă, Loredana - Florentina Dalian, Ananie Gagniuc, Constantin Gornea, Constantin Iordan, Liviu Kaiter, Leonte Năstase, Dan Norea, Ion Ruse, Luminița Scarlat, Liliana Stoica, Ion Tița - Călin, Ionuț - Daniel Țucă, Gabriela Vlad și Roland - Florin Voinescu. Coperțile 1 – 4 sunt ilustrate de maestrul Leonte Năstase, caricaturist de renume național și internațional.

     Postfața semnată de Adrian Mihălcioiu, Costică Stici și Aurel Stoica – liderii Sindicatului Liber al Navigatorilor - cuprinde a amplă și interesantă cronică în date a luptei purtate de această organizație pentru apărarea drepturilor lupilor de mare, timp de trei decenii.

     Noua realizare editorială se adaugă seriei celor cinci volume colective semnate de membrii aceste grupări artistice: „Prăvălia cu umor Caietele Clubului Umoriștilor Constănțeni“, volumul I (2010) și volumul II (2013), „Containerul cu umor” (2016), „Vaporul cu umor” (2017) și „Fabrica de umor” (2018).

    

x    x    x

    

Dragi prieteni ai marinarilor, prieteni ai Satirei și Umorului,

     Vă rugăm, să uitați pentru o oră - două de problemele importante, grave și urgente și să fiți alături de noi la lansarea veselă a unei cărți anti-stres.

     Evenimentul va avea loc sâmbătă, 14 decembrie 2019, începând cu ora 11, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanța, în sala mică.

Vom fi onorați să vă avem alături de noi!

Comitetul Executiv al Sindicatului Liber al Navigatorilor

Biroul Executiv al Clubului Umoriștilor Constănțeni

Amintiri din viitor - Lucrare de control la istorie

Nume elev: BXW70127

          Data: 4 iulie 3019

          Subiect: Scrieți un eseu despre unul dintre strămoșii românilor, localitatea sa    de baștină, preocupările și realizările locuitorilor acesteia

          Titlul: Mihai Viteazul și Târgul de Floci

Unul dintre înaintașii noștri de vază a fost Domnitorul Mihai Viteazul care se numea așa din cauză că avea viteză mare când umbla călare pe gloaba lui, cam 4 Mbiți/ s, ceea ce la vremea respectivă se putea considera o viteză chiar fulgerătoare.

Mihai Viteazul s-a născut într-o așezare așezată pe la Dunăre, numită Orașul de Floci. Flocii erau așa, un fel de sârmă mai moale, proveniți din lâna oilor sau altor viețuitoare. Pe vremea aceea, nu se auzise de wireless. De aceea ei aveau multe întrebuințări. Locuitorii orașului se îndeletniceau cu scărmănatul flocilor și ei se numeau flocari, pe care apoi îi vindeau unora în schimbul aurului sau altor metale prețioase cum ar fi lâna de aur. Aceia care cumpărau se numeau flocoși. Știința care se ocupa cu studiul acestei îndeletniciri se numea flocinologie, iar cei care o practicau – flocinologi. Despre Mihai Viteazul nu se știe sigur, dar se presupune că avea mulți floci. Aceasta deoarece mama sa, Tudora, era un fel de femeie de afaceri la vremea aceea și era în cârdășie cu multe neamuri străine cărora trebuia să le asigure rația anuală de floci, contra unor sume de bani pe care arheologii zilelor noastre, ajutați de flocinologi, le-au găsit împrăștiate sub pământ, de-a lungul și de-a latul.

Dintre faptele sale de vitejie, cea mai tare se pare că a fost aceea că a realizat un fel de unire a tuturor românilor, chiar dacă ei niciodată n-au putut să fie prea multă vreme uniți. Mihai Viteazul a fost asasinat pe Câmpia Turzii, așa-i trebuie dacă nu și-a văzut de treaba lui și i-a iritat pe nobilii maghiari (vorba vine – nobili, că ăia n-au fost nobili de când se știu). De la etnia aceasta crudă care a viețuit și ea se pare pe aici ne-au rămas și ceva dovezi folclorice consemnate în anale: „Suie Horthy pe statuie/ Să ia de la Iancu...” să ia de la Iancu un cuvânt cu care românii se îndeletniceau mult în trecut, mai ales un anumit partid de la guvernare, dar care cuvânt este intraductibil în zilele noastre, strămoșii nelăsându-ne dovezi suficiente ale existenței sale. Cele mai noi cercetări în domeniul muiologiei au dezvăluit că respectivul cuvânt, format din patru litere, ar fi fost un fel de strigăt de luptă, cu care strămoșii se înarmau atunci când nu prea aveau cu ce (arme), strigăt care i-a ajutat să rămână fermi pe aceste meleaguri și să țină piept hoardelor de tot felul care ne-au cotropit teritoriul în lung și-n lat. Unul dintre cei mai cunoscuți muiologi a scos recent la iveală dovezi științifice din care reiese că acest cuvânt era un fel de mantră a românilor, un cuvânt cu valoare magică, pe care îl invocau ca protecție împotriva multor prăpăstii, cum ar fi: neamuri dușmane, boli, foc, apă, uragane și chiar deochi.

Relicva folclorică are și o continuare: „Și dacă mai vreți Ardeal,/ O s-o luați și de la cal.” De unde conchidem că respectivul termen era atât de uzual în vremurile acelea, încât până și caii se ocupau cu el.

Despre Mihai Viteazul se mai crede că a fost un satrap, trimițându-și oștenii la moarte, conform versurilor poetului Dimitrie Bolintineanu: „Nu vă urez viață, căpitanii mei,/ Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!” De unde tragem concluzia, având în vedere că el a sfeclit-o înaintea oștenilor, că zicala din străbuni – „Nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește” - s-a aplicat cu rată mare de succes și în cazul lui. Basta!

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 04 iulie 2019

https://leviathan.ro/amintiri-din-viitor-lucrare-de-control-la-istorie-de-florentina-loredana-dalian/?fbclid=IwAR1IJs9LPCdqtTm2XHL02W23p6LwFE4z6PK49CIq3BK9U42AhV0-V_ZQkjM