Sunt oameni care parcă-s plămădiți dintr-un aluat magic. Așa e și prietenul meu aproape nonagenar dintr-un oraș moldovan. Oricând mă sună, vocea sa reflectă un tonus bun, o poftă imensă de viață și e mai mereu pus pe șotii.
Astă-seară m-a sunat și a început direct o cântare din voce (alteori, cântă la muzicuță). După ce și-a terminat cântecul, mi-a spus să aștept, că mai urmează ceva, o melodie la CD. M-au învăluit curând acordurile valsului numărul 2 de Șostacovici.
- Din cartea dumneavoastră – a adăugat („Înainte de magnolii” – n.m.) Și să știți că eu acum dansez în cinstea dumneavoastră. Vă invit să faceți la fel.
Îhm... Eu stau răsturnată în balansoar, cu picioarele pe masă și laptopul în brațe.
- Să nu închideți, că mai urmează ceva!
Nu închid. Acum ascult un tango. Oftează din rărunchi și își exprimă regretul:
- Ce păcat că suntem așa departe!
- Că altfel?... dau glas unei întrebări al cărei răspuns îl ghicisem deja.
- Altfel așa v-aș fi dansat vals și tango!
Închid ochii, ce mă costă, visatul e pe gratis, văd o sală de bal, cucoane în rochii și volane, domni eleganți, la frac, și mă pierd cu prietenul meu printre dansatori.
Când tangoul se termină, îmi povestește cum își va sărbători peste câteva luni cei 90 de ani, câte persoane a invitat, unde vor merge, ce vor face.
Și eu mă strofoc să-mi amintesc cu exactitate ziua lui de naștere, nu reușesc, dar el n-o uită niciodată pe a mea. Tinerețea, deh! Închid iar ochii și-mi doresc ca omul acesta să trăiască veșnic și la cei 90 de ani ai mei să mă sune, să-mi cânte, să mă invite la vals, să mă asigure că sunt tânără și că viața e frumoasă. Și-mi mai doresc ca toți oamenii să fie așa. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră, celor care citiți și treceți pe aici!
Florentina Loredana Dalian
Slobozia, 29 martie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu