Ziua Internațională a Poeziei - 2022

 

 

Geneza

 

 

          Aceasta e tema expoziției spre vernisajul căreia mă grăbeam aseară, pe o vreme de primăvară-iarnă, la Muzeul Județean Ialomița unde Amy, pe care n-am mai văzut-o demult, a adus o expoziție itinerantă cu zeci de artiști plastici. Nu, n-am să zic despre expoziție, că desul de bine au zis cei care au vorbit-o: Amy, Amelia, dl. Petre. Florin V. - nevorbit de doi ani de pandemie - se răzbună, dar nu știu cum, parcă ne și bucurăm. E drept că mă și amuz puțin cu Vasile I. aflat de-a stânga mea. De-a dreapta mea - domnul profesor Aionesei. E și Gică D. Afară, la țigară. Vine mai târziu. Mai salut câțiva, până la momentul oficial, mă bucur de revederea cu Doinița, cu Amy, după multă vreme. Lume buluc, cum n-am mai văzut demult la o manifestare culturală. Asta-i bine. O revăd chiar și pe Vali R., veche cunoștință, pe care n-o mai văzusem de o sută de ani. Eu am recunoscut-o, ea, pe mine - nu. E clar că m-am schimbat mult (asta, ca să rămân în registrul optimist). Ea e la fel cum o știam: optimistă. Abia așteaptă s-o taie în Tenerife la plajă. Și, bineînțeles, la bridge.

          Ascultăm alocuțiunile, ne bucurăm (sau ne întristăm, după caz) de picturi, expuse la două etaje, admirăm, vorbim, formăm grupuri-grupulețe și neapărat ne pozăm. Să fie, să știm, să păstrăm memoria clipei. Îmi vine târziu ideea să-i iau un interviu lui Amy. Dar nu prea târziu. Mergem jos și facem interviul în acordurile unei muzici frumoase instrumentale care învăluie tot muzeul. Amy e obosită și emoționată, dar nu se lasă.

          La întoarcere, deja se înnoptase, fulguia ușor în lumina farurilor, părea că merg printr-o poveste. E frig. Lumii noastre îi e frig. În povestea asta e bine, că frigul de afară se compensează cu căldura venită dinspre oameni. Dar în altă poveste, frigul se face și mai frig. Acolo e război. Sau, mă rog, cum i-o fi zicând: operațiunea Albă-ca-Zăpada, Crinul-Alb sau Scufița Roșie. Totuna, câtă vreme  vorbește de frigurile lumii, de sloiurile de gheață din oameni. Arta ne mai salvează. Ne mai salvează măcar speranța. Și ce frumos ar fi, dacă ne-am iubi!

 

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 11 martie 2022

Lectura - între bucurie, tristețe și lecții de viață

 

          

 Întâlnire literară la Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Slobozia, 07 martie 2022

Se întâmplă rar, ca autor de literatură, să ai bucuria ca scrierile tale să fie discutate, analizate, întoarse pe toate părțile, să afli ce îi place cititorului, sau ce îi place mai puțin sau deloc, ce personaje create de tine au impact mai mare și de ce. Eu am avut această bucurie (și) astăzi, poate mai mult ca oricând, în ciuda contextului apăsător care a pus stăpânire pe lume în ultima vreme. Școala trebuie să continue, lectura de asemenea, iar dacă acestea sunt încununate de întâlnirea dintre autor și cititori, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt elevi, împlinirea este și mai mare.

          Inițiativa și organizarea au aparținut profesoarei de limba și literatura română Loredana Stan, la rândul ei autoare de literatură, iar întâlnirea a avut loc la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Slobozia (a cărei elevă am fost și eu cândva, demult), în cadrul cursului opțional de  literatură. De data aceasta, micii/ mari cititori au fost elevi de clasa a IX-a, de la clase cu profil filologic. Când spun „mici”, am în vedere vârstele lor fragede (15-16 ani), iar prin „mari”, mă refer la maturitatea, seriozitatea și priceperea cu care s-au aplecat asupra textelor de proză scurtă din cartea mea „Hanul dintre vii”, fapt dovedit de discuția interesantă pe care am avut-o împreună legat de acestea, dar și de literatură, în general, discuție pentru care se pregătiseră temeinic înainte, coordonați de profesoara lor, despre care am mai spus și cu altă ocazie că este un mentor cum și-ar dori oricine să aibă.

          Ce m-a încântat în mod cu totul deosebit a fost maniera de abordare a lecturii/ literaturii, meritul aparținând doamnei profesoare care a determinat elevii ca, în urma lecturii, să puncteze chestiuni esențiale în dezvoltarea apetitului lor pentru citit, dar și a modului de comunicare a impresiilor de lectură. Fiecare dintre participanți (peste 20 de elevi) a avut de întocmit un jurnal de lectură cu 10 întrebări/ puncte cheie de discutat, printre care: temele și problematica abordate, sentimentele pe care le-a stârnit în cititori lectura, personajele preferate (de ce?), asocierea cu alte opere literare sau din alte arte, lecția (lecțiile) de viață care s-au desprins, ce le-a plăcut mai mult sau ce nu le-a plăcut, ce modificări ar aduce textelor, dacă ar face-o, dacă și de ce ar recomanda sau nu cartea, precum și întrebări și impresii pentru scriitoare. Practic, toți elevii clasei au realizat un jurnal de lectură, pe Google classroom, pentru care au primit note (majoritatea de 10, după cum am aflat ulterior).

          Am apreciat atât modul în care a fost moderată discuția, cât și implicarea fiecărui participant, felul în care au răspuns elevii solicitărilor (nu puține), precum și întrebările adresate. Am aflat că, așa cum era și firesc, textele care au avut un impact mai mare asupra lor au fost cele în care personajele aveau vârste apropiate cu ale lor („La noi, de ce nu vine Moș Crăciun?”, „Balerina”, personajele Ileana, profesoara de română, dar și mama din textul „Bradul”). La capitolul „modificări/ îmbunătățiri”, majoritatea și-au exprimat opțiunea pentru texte mai lungi, cu acțiune mai detaliată, dar și posibile schimbări de atitudine ale unor personaje sau unor replici ori chiar ceva mai puțină tristețe. Am apreciat foarte mult exprimarea acestor opinii, deși la început păreau un pic reticenți, din teama de a nu mă supăra. I-am încurajat în acest sens, atât eu cât și doamna profesoară, spunându-le că o discuție civilizată în care ne exprimăm opinii diferite nu poate fi motiv de supărare, ci chiar - dimpotrivă - poate fi asimilată unei discuții între prieteni.

          Dacă ar recomanda cartea? Da. Pentru varietatea temelor abordate, povestiri complexe, pentru anumite învățături și pentru personaje ori situații în care se pot regăsi. Dintre operele literare sau nu cu care ar asocia unele dintre texte au fost citate: „Domnul Trandafir” de Mihail Sadoveanu („Balerina”), „Desculț” de Zaharia Stancu (”La noi, de ce nu vine Moș Crăciun?”), „Alias Grace” de Margaret Atwood, dar și opere cinematografice. Câțiva au ales câte un citat preferat, justificându-și alegerea.

          Dintre lecțiile de viață pe care au spus că le-au desprins din texte au enumerat: să nu judecăm oamenii după înfățișare, să fim puternici în orice situație, să fim recunoscători pentru ceea ce avem. Întrebările elevilor au fost profunde și interesante, mi-a făcut plăcere să răspund, deși nu sunt convinsă că m-am ridicat la înălțimea așteptărilor lor. M-au rugat să le fac recomandări de lectură potrivite vârstei lor, să le povestesc despre obstacolele întâlnite de scriitori, mai ales ca începători, să le spun cum ar trebui să se raporteze scriitorul la contextul politic, au dorit să știe ce mesaj am intenționat să transmit prin scrierile mele, ce text literar îmi place mai mult, din opera altor scriitori, dar și din ce am scris eu, dacă există o „cantitate limitată” de inspirație, dacă aceasta se termină și dacă există modalități de a o reactiva.

          Din punctul meu de vedere, a fost o reală încântare acest dialog care a durat aproape două ore. Nu-mi rămâne decât să închei mulțumind doamnei profesoare Loredana Stan și minunaților săi elevi, cu speranța că, așa cum mi-au spus, textele mele i-au ajutat să cunoască/ înțeleagă mai bine lumea exterioară. Iar eu promit că le voi urma îndemnul, acela de a continua să scriu.

 

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 07 martie 2022

 

 

Ziua Scriitorilor (03 martie 2022)