Frunzărind internetul, am găsit o prezentare a volumului de versuri „Domnișoara Nimeni”, făcută de doamna Antoaneta Rădoi („Convorbiri literar-artistice”) pe site-ul „Cafeneaua interviurilor”. Mulțumiri!
N-am răbdare să citesc poezii. În general.
Primesc cartea, (prin Poșta ro), o frunzăresc și-o pun deoparte, așa cum pun mai toate cărțile cu poezii. Eu…n-am timp de visare! Eu…nu-mi permit să fiu poet! Nici măcar cititor de poezie! Viața a fost și este prea dură, așa încât, când lecturez versuri, am două reacții, funcție de ceea ce citesc: când citesc versuri proaste (și, slavă Domnului, e plină lumea actuală de așa ceva!!), mă dau cu capul (mi-am făcut deja un loc în casă, căci primesc cu nemiluita maculatură!! și m-apucă mila, de mine și de acești…”poeți nepereche”!!, și, Doamne iartă-mă, că-s așa…, dar…Tu m-ai creat așa!! -și mă mai lași și slobodă de gură!!, că n-am și-așa destui dușmani!!; și Tu știi, Doamne, c-am să fac metanie, spre iertare, cel puțin 3, dar acum, lasă-mă s-o spun, că poate am să fac chiar 40!!, că dacă nu spun crăppp!!, și nu vreau!!-, dar mă-mbunătățesc dându-mă eu cu capul, în loc să-i trimit pe ei să se dea! E și asta, poate, o stare de smerenie sau de...pocăință!! Sau o fi aroganță, sau..nemintoșenie, nu știu!! Mai e vreme să ne descâlcim ideile!!), iar când citesc versuri bune, curgătoare, când citesc versuri, când citesc versuri scrise cu inima, din trăiri de foc, versuri care au consistență, care spun ceva, de fiecare dată, acestea îmi înfing un piron, drept în suflet, de unde-mi țâșnesc lacrimi și sânge!! Norocul meu că evit să citesc, sau că, arar se-ntâmplă să-mi cadă-n mână ceva de acest calibru.
Dar cum niciodată nu știi ce-ți aduce poștașul, -care…sună întotdeauna de două ori!!-, și cum, din curiozitate, citești, măcar titlul care te poate incita la lectură, și dacă lectura te-mbie, ai și căzut în capcană și…te-ai ars și, iată că azi, m-am cam ”ars”, cuvântul potrivit fiind pârjolit bine, și-am rămas…scrum!! Și nu pot să spun mai multe despre cartea primită, despre scriitură, despre…”Domnișoara Nimeni” (ce titlu!!, dar..ce CARTE!!) decât: Femeie (iartă-mi exprimarea Florentina Loredana Dalian!), minunat condei! Să tot citești!!
„Cu fiecare plecare/fie și de scurtă durată/sufletul se face ca albia secată a unui râu/Unde se duc mereu cei care pleacă/și de ce nu rămânem senini ca la plecarea cocorilor…”
Antoaneta Rădoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu