Cronică de Stână – 19
Maltezi, 20 februarie 2016
Cum bine zicea cine zicea, bărbații sunt de pe nu știu
unde, iar femeile din partea opusă. În cazul nostru, sâmbătă, 20 februarie
a.c., femeile (eu și Carmen) erau în mașină, parcate cât să nu le salte
Comunitara, bărbații (Dobre și Costel) erau la șosea, uitându-se, chipurile,
după noi. Până la urmă, ne-am găsit cum ne-am găsit, și-am demarat, în
bombănelile mele, spre Stâna lui Florin din Maltezi. Eu răcită-cobză,
nădăjduind, ca fraiera, că Florin o să mă primească într-o cameră super-încălzită,
dacă tot îi fusese așa dor de noi, că doar nu ne mai văzuserăm de anul trecut.
Ei, aș! Când am analizat situația la fața locului, am constatat - vorba lui
Dobre - că teracota sobei se încălzise de la ibricul cu țuică fiartă introdus
în cuptor. E drept că, de ochii soacrei, pâlpâia și-o flăcăruie în
compartimentul pentru combustibilul solid.
Dar ce mai contează? Ne-am
reîntâlnit, am fost împreună, cu tot cu poeziile noastre, cu poeziile altora (Marin
Sorescu, din care a citit Costel), cu rața Magdalena, veche de 15 ani, cu
pisoiul Nevermore (fiul lui Carmen, Carmen pisica, nu poeta), cu
câinele care se crede oaie și cu restul lighioanelor. După ce ne-am ospătat
conform protocolului de la Stână, am făcut o plimbare pe moșie, împreună cu
nelipsiții câini, din ce în ce mai mulți, ba încă și trei rânduri de proaspăt
fătați. Păi bine, Florine, cum era legea aia cu un singur câine la stână? Cum
ai fi ales tu, dacă nu se abroga legea aia cretină, din zecile de câini, pe
acela, unul singur care să rămână? Mi-i și imaginam pe amărâții ceilalți
alungați, plângându-și soarta după modelul „Ciobănaș cu trei sute de oi”, în
varianta adaptată vremurilor: „Parlament cu cinci sute de boy /Când vii şi dai cu legea după noi,/ De-i vedea o turmă, draga
mea,/ Spune-i că m-am depărtat de ea.” Semnează: Buzulică, Lory, Dalila, Țiganca, Picioruș și
ceilalți, cum i-o fi chemând. Ei, bine că n-a fost cazul!
Un moment
deosebit l-a constituit hrănirea lighioanelor (mă rog, Florin le spune copii),
va să zică: oile, caprele, vițeii, vacile, câinii, pisicile, porcii... Lucrurile
s-au petrecut firesc, adică Florin, Costel, eu și Carmen ne agitam cu gălețile
cu mâncare, Dobre se agita și el cu aparatul de fotografiat, unguroaica Bertha
agita și ea un băț, dirijându-ne pe toți, de parcă ar fi fost Herbert von
Karajan cu bagheta, în timp ce omul muncii în funcțiune frământa de zor o
țigară, așezat pe o ladă. Așa ne trebuie dacă ne-a plăcut cartea!
Am făcut o excursie de studii și în hangarul
plin de antichități al lui Florin, unde găsești ce nu te-ai aștepta: de la
ancore, timone, pânze de păianjeni pe care se pot legăna liniștiți o sută de
elefanți, până la rațe matusalemice.
Odată
terminate treburile stânei, am trecut și noi la lucruri mai serioase. Dacă se
poate numi serioasă îndeletnicirea asta cu literatura. Am citit fiecare din
creațiile mai noi, am dezbătut diverse teme fără să ajungem la consens și ne-am
bucurat de a fi împreună, căci „bine este să locuiască frații împreună”.
Slobozia, 23 februarie 2016
Foto: Ghe. Dobre
