Paraschiv

          Paraschiv trecea pe stradă abătut, de parcă i se-necaseră toate... atelajele. Pe baba Zanfira, de dincolo de poartă, n-o răbdă inima să-l lase să treacă nebăgat în seamă, mai ales că pe ziua de azi nu socializase și ea decât cu orătăniile din bătătură:

- Hai, mă, Paraschive, nu te mai însori și tu, maică?

- Bună ziua, dadă Zanfiro! Da' ce treabă ai matale cu starea mea civilă?, zise cam bășicat, mai ales că aceeași întrebare și-o cam punea și el în ultima vreme, dar nu așa, în gura mare și-n mijlocul drumului. S-ar fi-nsurat, vezi bine, dar cu cine? Că satul era plin numai de-alde baba Zanfira, curioasă nevoie mare și fără dinți pe deasupra, și-n rest, vreo două-ngălate, de nu le-ar fi luat nici veteranul satului.

- Păi, bine zici, Paraschive, ce treabă am eu cu civilia ta? Dar eu ziceam de-nsurătoare, mă... Uite, pe Săndica lu' Blejoi o știi? Fată bună, de casă, așteaptă și ea să găsească un prost, să-i pună pirostriile.

- Și cum ai dedus matale că eu aș fi prostul ăla?

- Ei, așa-i vorba, mă gândeam și eu că v-ați potrivi. Și-apoi, te-ai mai aduna și tu de pe drumuri.

- Da ce, bre, e drumul matale? N-am voie să merg pe unde-mi place?

- Nu, mă, așa se zice, ce tot sari în sus?

- Păi doar n-oi sări în jos!

- Nu se-nțelege omul cu tine și pace! Uite, dacă nu-ți convine Săndica, știu eu alta.

- Dar ce, am zis eu că nu-mi convine?

- Păi, dacă-ți convine, ia-o!

- Dar n-am zis nici că-mi convine.

- Apăi, sucit mai ești! Nu mă mai mir c-ai rămas ne-nsurat pân' la anii ăștia. Ia-o pe Marița lu' Sucitu atunci! Are tac-su pământ muuult...

- Pământ am și eu. Dar cin' să-l muncească?

- Păi da, cin' să-l muncească, dacă tu tot umbli bleaura pe la porțile oamenilor și-i ții de vorbă.

- Auzi, hai că te-am ținut de vorbă destul! Ziua bună!

- Să ai o zi bună, așa se zice acum la oraș! Și să mă chemi la nuntă, auzi?

- Te-oi chema, dacă n-o să mă chemi matale mai devreme la înmormântare.

- Maimuțoiule! Io-ți vreau binele și tu-mi urezi de moarte, mă? După ce c-ai venit în poarta mea să te milogești de mine să te pețesc la Săndica și la Marița? Ieși acasă, că-n nădejdea mea ai să rămâi flăcău, rușinea satului!

- Așa mă gândeam și eu, bre. Vezi, aici ne-am pus de acord. În nădejdea matale, chiar o să rămân și flăcău și ne-nsurat.

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 22 iulie 2017

I-am vămuit!

Mulțumesc juriului de la secțiunea proză scurtă umoristică, prezidat de scriitorul Cornel Udrea și felicit organizatorii festivalului-concurs de umor din Vama, Bucovina, domnii Sorin Cotlarciuc și Ioan Mugurel Sasu. Mai mult decât premiul, m-a bucurat să fiu din nou prezentă în vesela familie a umoriștilor români din țară și de peste Prut.

„Umor fără frontiere în Țara de Sus” - Vama-Bucovina, 2017

Câștigătorii concursului

Maraton poetic la Câmpina, de Ziua Limbii Române

Câmpina, Casa de Cultură, 26 august 2017

http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2017/08/o-sarbatoare-ziua-limbii-romane.html?spref=fb

Ieri, la Câmpina, a avut loc maratonul poetic dedicat Zilei Limbii Române, sărbătorită în avans la Casa de Cultură. Moderatorul maratonului: poetul Florin Dochia. Momentele muzicale au fost asigurate de umoristul Ștefan Al. Sașa. 36 de poeți din diferite locuri din țară au adus un omagiu limbii române, prin scrierile lor rostite cu simțire. Drept recompensă, au primit câte un mouse-pad-atestat de poet maratonist. Câțiva dintre noi, am susținut ulterior un minimaraton în curtea din Breaza a unui alt prieten. Să sperăm că limbii române nu-i este rușine cu noi!
Maratoniștii ialomițeni au fost: Costel Bunoaica, Florin Ciocea și Florentina Loredana Dalian. 
Mulțumim organizatorilor!  

Foto: Coca Popescu

Ostrov 34

Pe ostrovu-acesta, iubitule,

toamna încă n-a dat iama prin frunze,

doar gânduri tomnatice roiesc în juru-mi -

nimica toată, le-am îmblânzit demult!

Știu, ești departe, dar asta nu schimbă nimic,

nu strică melancolia-nserării.

În curând va ploua,

pe la streșini se vor scurge iluziile, iubirile neîntâmplate

și dorul...

Astăzi, pe un canal de știri, se vorbea în termeni pompoși

despre binefacerile îmbrățișării.

În traducere, spuneau cam așa:

dacă m-ai ține în brațe,

nu m-ar durea nici desprinderea frunzei,

nici șiroaiele ploii.

Slobozia, 24 august 2017

„Balerina” în „Baaadul literar”

Revista „Baaadul literar” apare la Bârlad, sub conducerea domnului profesor, scriitor și critic literar Gruia Novac. Mulțumiri pentru mai veche și mai nouă colaborare!

Balerina 

Poem dintr-un val

Poemul acesta se scrie pe curgerea lină a fluviului,

poemul acesta se naște dintr-un val aparent,

nu, nu pentru că în depărtare alunecă vaporul alb,

nici pentru foșnetul liniștitor al frunzelor,

nu, nici soarele nu-i de vină,

nisipul - nici atât!

E altceva, e o vrajă pe care n-o poți prinde în slove,

nici pe șevalet...

poemul acesta nu e compus din cuvinte, nu sugerează imagini,

poemul acesta se scrie cu oameni.

Slobozia, 20 august 2017