În toamna anului trecut, am avut din nou bucuria de a fi prezentă la cercul de lectură de la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Slobozia, condus de doamna profesoară Loredana Stan. Înainte de a participa la activitatea de la clasă, elevul Vlad Diamandopol (IX F) mi-a luat un interviu, pe care l-a prezentat colegilor în format video, iar recent l-a transcris pentru revista liceului „Animus”, o revistă foarte bună și de larg interes pentru elevi.
Totodată, în aceeași revistă, eleva Andreea Dragomir (IX F) scrie despre întâlnire. Felicitări tuturor celor implicați, profesori și elevi!
Interviul, mai jos:
”Sigur că și în literatură există chimie, există acele
legături care se creează între oameni, între personaje”
Scriitoarea Florentina Loredana Dalian
ne-a făcut onoarea de a participa la una dintre activitățile desfășurate de
clasa noastră, în cadrul programului ”Școala Altfel”. În pregătirea acestei
întâlniri am realizat un interviu filmat cu autoarea romanului ”Înainte de
magnolii„. Este primul meu interviu, cu care îmi fac debutul în revista Animus. Acesta nu a fost decât
preambulul discuției interesante pe care am purtat-o apoi, cu toată clasa.
Doamna Dalian mi-a răspuns cu sinceritate, direct, adaptându-și limbajul unui
public tânăr.
Rândurile de mai jos reprezintă
transcrierea interviului realizat în luna noiembrie 2016, cu scriitoarea FLORENTINA
LOREDANA DALIAN.
VLAD DIAMANDOPOL (V.D.): Ce v-a determinat să începeți să
scrieți?
FLORENTINA
LOREDANA DALIAN (F.L.D.): E o întrebare destul de grea... Am avut un
impuls interior. Citind, mai ales citind, am simțit nevoia la un moment dat
să-mi exprim și eu ideile, în scris.
V.D.: V-ați dorit dintotdeauna să fiți
scriitoare?
F.L.D.: Nu.
V.D.: Ce rol a avut literatura în viața
dumneavoastră?
F.L.D.: Literatura a jucat un rol foarte important
și pozitiv. În primul rând, ca cititor. Mi-a plăcut foarte mult să citesc când
eram copil și ulterior, chiar dacă am mers la un liceu, mai apoi la o facultate
de profil tehnic, mi-a plăcut întotdeauna să citesc. Și nu numai literatura, cât
și teatrul, muzica, în general, arta. Asta m-a îmbogățit sufletește, mi-a creat
momente de bucurie, când mă puteam identifica cu anumite personaje, când vedeam
că anumite sentimente, emoții pe care le avusesem eu, le trăiseră și alte persoane înaintea mea... E
ca și cum ai fi acolo. Ulterior, ca scriitor, literatura a avut un rol și mai
important în viața mea, pentru că m-a ajutat să cunosc oameni interesanți,
oameni care au rezonat cu ceea ce am scris. Astfel, am descoperit că îmi place
să scriu.
V.D.: De profesie, sunteți inginer chimist.
Există...chimie în scrierile dumneavoastră?
(F.L.D.): Bună întrebare! Dacă ar fi să definesc
metaforic chimia, aceasta devine o artă, dar și o știință a legăturilor. Sigur
că și în literatură există chimie, există acele legături care se creează între
oameni, între personaje.
(V.D.): Ce gen literar și ce autor preferați?
F.L.D.: Îmi este greu să
aleg între proză și poezie deși, sincer, atunci când citesc îmi place mai mult
proza, atât cea scurtă, cât și romanul. Pe de altă parte, când vine vorba de
scris, îmi este mai ușor să compun o poezie, chiar dacă proza scurtă rămâne pe
planul principal.
V.D.: Care sunt dificultățile ce apar în
publicarea unui volum, fie el de poezie sau de proză?
F.L.D.: Odată scris, nu se mai pune problema unor
dificultăți. Când începi să scrii, o faci din inspirația de moment, nu este ceva
de rezolvat, ca la matematică. Însă, în ceea ce privește
publicarea, într-adevăr, apar niște mici probleme. Este greu să alegi o editură
care nu doar
să-ți tipărească volumul, ci să-l și promoveze. De
asemenea, apare problema banilor, ce se răsfrânge asupra publicării. În
general, sunt foarte puține edituri care publică pe banii lor și,
de regulă, publică un număr foarte restrâns de autori care
și-au câștigat deja o anumită notorietate. Astfel, acest aspect devine puțin
comercial. Editura trebuie să fie convinsă că vinde un anumit număr de
exemplare ca să merite investiția. Atunci, majorității autorilor le rămâne fie
varianta sponsorizării, fie a propriei sponsorizări.
V.D.: Unde
vedeți locul literaturii române în cadrul literaturii mondiale?
F.L.D.: Nu sunt un critic literar, nici măcar
profesor, din acest domeniu. Îmi este greu să dau un verdict și să așez undeva
literatura noastră. Însă, pot spune că nu avem de ce sa ne fie rușine cu
propria literatură. Dacă am compara literatura română cu marea literatură rusă,
într-adevăr, suntem la un nivel destul de coborât, chiar daca puține literaturi
se pot urca la nivelul celei ruse. Dar, consider că avem cu ce ne mândri. În
contextul literaturii universale, apare o problemă: cea a traducerilor și cât
de bine sunt făcute aceste traduceri. Este o mare diferență între un text
literar și unul comercial. Nu este nevoie doar de multă acuratețe, ci și de
mult talent.
V.D.: Despre ce intenționați să scrieți în
viitor?
F.L.D.: Nu am un plan. Mă las la mâna inspirației.
Cunosc scriitori care își propun să abordeze diferite subiecte. Eu nu pot să îmi
propun ceva concret.
V.D.: Ce mesaj aveți pentru cititorii
dumneavoastră?
F.L.D.: Dacă sunt cititori vechi, le mulțumesc și mă
bucur foarte mult că au citit, dar celor care încă nu au citit scrierile mele,
vreau să le spun că un scriitor se bucură foarte mult atunci când i se oferă o
recenzie, chiar dacă nu are cuvintele potrivite. Este foarte important să știe
cum a pătruns în mintea cititorului. Astfel, mesajul ar fi să citească orice,
nu doar cărțile mele, iar acolo unde au șansa de a citi un autor contemporan,
să-i transmită impresiile de după citire.
interviu realizat de VLAD
DIAMANDOPOL, clasa a IX-a F
