Povești la gura feisbucului

Carte în curs de apariție la editura Cathisma

 

În proiectul inițiat de părintele Savatie Baștovoi, intitulat inspirat „Povești la gura feisbucului”, unul dintre autori sunt și eu, cu povestirea „La noi, de ce nu vine Moș Crăciun?”. Mulțumesc pentru selecție! http://florentinadalian.blogspot.ro/…/la-noi-de-ce-nu-vine-…
Părintele scrie pe contul său de facebook: „De vreme ce avem o carte de obște, vă arăt schița de copertă. Numele tuturor autorilor le voi scrie pe clapetele interioare. Poze, biografie, tot ce vreți la povestea fiecăruia - urmează să gîndesc cum vor arăta paginile și ce carcaleți să mai desenez :) Desenele și conceptul grafic sînt ale mele, așa că fiți atenți cum criticați ”. 

Am luat fotografia, încălcând porunca a opta. 

Zâmbete la vreme de iarnă

Unul dintre amicii mei umoriști, Petru Ioan Gârda, m-a inspirat zilele acestea să-i dau două replici, una la epigramă, alta la o poezie. Voila!

Propuneri de mai bine 

Ca ghinionul să se spargă
Și să scăpăm și noi de greu,
La vot ar trebui să meargă
Doar cei deștepți. Adică eu.

(Petre Ioan Gârda)

La vot să meargă-aborigenii

Doar cei deștepți, așa ca tine,

Și să voteze numai genii,

Adică, negreșit, pe mine.

(Florentina Loredana Dalian)

23 ianuarie 2017

De nu te cunoșteam...

Iubito, dacă nu te cunoșteam,
Ce liniștit eram în clipa asta!
M-aș fi uitat indiferent pe geam
Cum un vecin se bate cu nevasta,
Nu mai aveam obsesii, fel de fel,
Pe unde ești, ce naiba faci, cu cine?
Luam și eu de lesă un cățel
Și mă holbam pe-alee la vecine,
Nu trebuia să-ți tot ofer cadouri,
Să te aștept cu ceasurile-n parc,
Să-mi crească nervii dincolo de nouri
Și-apoi să-mi ia o zi să mă descarc,
Nu mai stăteam cu ochii în tavan
Întreaga noapte, ascultând Vangelis,
Nu mai citeam panseuri de Cioran,
Nici epigrame de Râpeanu Elis,
Nu căutam pe facebook urme noi
C-ai fi intrat sau chiar că ești prezentă
Și nu mai faci pe mortu-n păpușoi
Când vreau și eu să te mai fac atentă,
Nu sufeream, cum tot mă zbat acum,
Când dai un like rivalilor, în pripă,
Puteam să-mi văd, ca oamenii, de drum...
Sau... m-ar fi chinuit o altă tipă!?

(Petru Ioan Gârda)

Iubite, dacă nu mă cunoșteai,
Nici vorbă să ai liniște vreun pic!
După-un fior nedefinit tânjeai
Și nu erai în stare de nimic.

Și crezi c-ai fi avut vreun folos
De-ai fi plimbat – cum zici – potaia?
Ori la vecine să te dai fălos,
Să-ți râdă alea-n nas de vorba aia?

Cadouri? Poate-n vis mi-ai oferit!
În parc cu ceasurile-ai așteptat?
De-atâtea ori prin parcuri te-am găsit,
Dar nu cu ceasuri, ci doar afumat.

Și ce te dai cu ochii pironiți
Într-un tavan pe care nici nu-l ai?
Și cine-i hoarda asta de bandiți:
Cioran, Vanghelis și-o cucoană, hai?

Cu-alte cuvinte, și de nu eram
Pe facebooku-ăla să tot fac naveta,
Eu poate-amarnic nu te chinuiam,
Dar o făcea o alta: Violeta.

(Florentina Loredana Dalian)

Slobozia, 25 ianuarie 2017

Cu schiurile prin Maltezi

Jurnal de risipită (51)

Azi, prima întâlnire pe 2017 la stâna din Maltezi, trei poeți: Gheorghe Dobre, Costel Bunoaica și Nicolae Teoharie, un pictor - Vasile Aionesei, o șoferiță, io - și cu Florin Ciocea zece, care-i și întrece. Mă rog, cu potăile, furăm mai mulți.

          Căldură ioc, Teoharie mai repede un lemn pe foc. Până la urmă, am decis să ieșim afară, să ne încălzim. Și ce ne-am încălzit! Am transpirat numai încercând să convingem legăturile alea improvizate (la Florin, totul e improvizat, inclusiv instalația electrică!) să ne țină tălpile pe schiuri. În cele din urmă, tot Florin ne-a dumirit cum trebuie folosite: fără legături! Ții piciorul drept, mișcarea doar în față, nu lateral, nu ridici vârful, numai călcâiul. Aham! Dacă l-ar fi auzit fostul meu monitor de schi ar fi leșinat. Până la urmă, ne-am descurcat, cum, necum, am testat de câteva ori și adâncimea zăpezii, am fost de răsul câinilor, dar a fost frumos! Ne-am distrat pe bune! Pe lângă porția de râs și cea de căzături, am aflat cum se schiază fără clăpari și fără legături. Nu încercați asta acasă! N-o încercați nicăieri! Numai la stâna din Maltezi reușește figura, acolo se întâmplă fenomene paranormale. Data viitoare, ne-am propus să învățăm cum se schiază fără schiuri.

          Până atunci, ne-am întors la poezie, că măcar de la asta nu facem febră musculară. :)

Slobozia, 22 ianuarie 2017

 

 

Dor de Eminescu

Duminică, 15 ianuarie 2017, după Sfânta Liturghie săvârșită la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Slobozia, enoriașii s-au bucurat de un spectacol oferit de copiii grupului de cateheză „Speranța” al parohiei, alcătuit din elevi de diferite vârste ai Liceului de Arte „Ionel Perlea” din Slobozia.

          Spectacolul, oferit în cinstea Zilei Culturii Naționale și a zilei de naștere a poetului Mihai Eminescu, a avut loc la inițiativa părintelui Dumitru Drăghici. Elevii-artiști au încântat audiența cu un recital de poezie și muzică pe versurile poetului, condus frumos de vocea profesoarei de limba și literatura română, doamna Ecaterina Stroe care a reamintit celor prezenți momentele importante ale existenței poetului, punctând, totodată, principalele teme abordate în creația sa: credința/ religia, patriotismul, dragostea, dorul, singurătatea, copilăria etc. Pentru acest emoționant moment, copiii grupului „Speranța” s-au pregătit minuțios, atent îndrumați și coordonați de părintele Dumitru Drăghici, doamna profesoară Ecaterina Stroe și doamna profesoară de muzică Anca Duca (ambele, cadre didactice ale Liceului de Arte).

          Auditoriul a fost plăcut impresionat și, după cum mărturisea părintele în cuvântul de mulțumire adresat grupului de cateheză, nu puțini au fost cei care au recitat sau cântat împreună cu micii artiști, semn că poetul național Mihai Eminescu și-a pus o puternică amprentă spirituală asupra poporului pe care atât l-a iubit.

          Felicităm protagoniștii acestui demers și încheiem și noi scurta prezentare, cu gândul robit de una dintre cele mai duioase ziceri ale limbii române: „Sara pe deal, buciumul sună cu jale...”

Slobozia, 15 ianuarie 2017